APEC-Asociatia pentru o EDUCATIE DE CALITATE

2011-11-29T15:42:00.001+02:00

ELEV ROMÂN, ELEV ENGLEZ

Elevii români care au învăţat în Anglia spun că au ajuns să iubească materii care în ţară li se păreau imposibile.

Predarea după dictare şi memorarea sunt coordonatele pe care funcţionează şcoala românească. Pasiunea şi creativitatea stau la baza metodelor de predare în şcolile din Anglia. Orarul unui copil din România are cel puţin cinci ore pe zi. Urmează apoi meditaţiile şi pregătirea temelor pentru a doua zi.

În Anglia elevii îşi aleg materiile în funcţie de preferinţe. Pregătirea individuală se face în timpul orelor de şcoală, şi nu acasă. Repetiţiile pentru serbările de Crăciun sau excursiile fac parte din programul şcolar.

CUM ÎNVAŢĂ COPIII ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE

În timp ce elevii noştri sunt cocoşaţi de lecţii, cei care au avut şansa să studieze şi în alte ţări spun că acolo învăţau de plăcere. Metodele de predare din România nu-i pregătesc pe elevi pentru o competiţie cu europenii. Tinerii români care au studiat peste hotare ne arată cât de ineficientă e şcoala românească.

Toate pretinsele reforme din sistemul românesc de educaţie au ocolit esenţialul şi au lăsat în urmă: programe şcolare greoaie şi foarte încărcate, manuale controversate şi schimbate nesemnificativ în ultimii 12 ani. La acestea se adaugă metode de predare vechi, dascăli îmbătrâniţi, sisteme de evaluare proaste.

Anii de gimnaziu şi de liceu sunt o corvoadă pentru mulţi elevi. Copiii şi tinerii sunt siliţi să memoreze o cantitate imensă de informaţii. Multe nu le vor fi de folos niciodată în viaţă: inegalele duble de la matematică, formule complicate de hidrocarburi sau critică literară la profile tehnice.

Din cauza metodelor de predare din şcoala românească bazate în special pe dictare, memorare, redare, elevii au de studiat enorm şi acasă. Notele sunt importante deoarece în funcţie de medii se face admiterea la liceu şi la facultate.

„Un elev de 12 ani trebuie să muncească peste 12 ore pe zi, pentru că are, în medie, şase ore de şcoală. Pentru fiecare materie de a doua zi ar trebui să lucreze aproximativ o oră, la care se adaugă şi două ore de meditaţii. Până şi cele mai uşoare materii sunt supraîncărcate cu teorie preţioasă şi ermetică şi nefolositoare. Copiii noştri studiază de cel puţin două ori mai multe discipline decât colegii lor din UE“, ne-a scris Mihaela, pe www.adevarul.ro

Copiii români care au studiat în ţări europene ne‑au povestit cum i-a pregătit gimnaziul şi liceul pentru facultate şi pentru carieră, cum le-au fost studiate aptitudinile, cum au putut să aleagă multe dintre materiile pe care le doresc.

„Adevărul“ vă prezintă poveştile unor elevi români care au avut şansa să înveţe în alte sisteme de educaţie. Până să plece din ţară aveau impresia că sistemul românesc e cel mai tare. Că elevii români sunt cei mai buni şi oricum ar fi îi surclasează de departe pe cei vestici la cultură generală şi inteligenţă. Când au ajuns acolo au înţeles de fapt cât de departe sunt.

În Anglia, dascălii încurajează creativitatea

Mihaela Ghenea are 18 ani şi a studiat până în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Ştefan Velovan“ din Craiova. Acum este elevă în clasa a XIII-a la Langley Park School, din oraşul Beckenham, Marea Britanie. „Înaintea începerii anului şcolar ne alegem materiile pe care vrem să le studiem. Eu am ales psihologie, sociologie, drept, politica Marii Britanii şi japoneza, pentru că vreau să fac Facultatea de Drept“, ne-a povestit Mihaela.

Manualele sunt gratuite. La fel şi caietele, pixurile colorate şi alte materiale. „La clasă suntem 15 elevi, iar orele sunt foarte degajate. Dacă nu am înţeles ora, îşi fac timp să mai treacă pe la noi după terminarea cursurilor. Aici, profesorii au pretenţia să înţelegem că nu mai suntem copii. Eseurile pe care ni le dau trebuie făcute în totalitate de noi, nu acceptă să le copiem de undeva. Vor să fim creativi, să exprimăm opinia noastră“, povesteşte Mihaela.

Ea a adăugat că educaţia britanică se axează mult pe lucrul în echipă. Elevii trebuie să prezinte oral proiecte, aşa cum se întâmplă şi mai târziu, la job.

Mihaela are doar patru materii pe zi. „De exemplu, pentru drept trebuie să citesc lecţia din carte, să caut legile, fiecare caz în parte, să ştiu ce a hotărât judecătorul şi ce principii au fost stabilite“. Examenele se dau la final de an din toată materia. Subiectele sunt unice. „Dacă ar fi să aleg între sistemul de aici şi cel de acasă, l-aş alege pe cel de aici, pentru că te pregăteşte pentru viitor“, a adăugat Mihaela.

Sistemul belgian

Roxana Vătăşelu are 18 ani şi este elevă în clasa a XII-a la Şcoala Centrală din Bucureşti. Timp de patru ani a studiat în Belgia, la Institutul „Marie Immacule Montjoie“ din Bruxelles. Cursurile începeau la ora 8.30 şi ţineau până la 16.30, oră la care se terminau şi temele.

Tânăra spune că, în fiecare şcoală belgiană, profesorii sunt cei care fac programa şi manualele. „Practic, nu sunt manuale ca în România, ci fascicule xeroxate pe care profesorul le împarte la clasă şi pe care elevii le adună în clasoare. Nu aveam materii obligatorii, ci numai opţionale. Eu nu eram prea bună la matematică, aşa că am ales ştiinţele. Aveam şase ore pe săptămână de fizică, chimie, biologie şi trei ore de mate.

Nu îi stresează cu extemporale-surpriză

Roxana spune că la şcoala belgiană nu avea emoţii. „Nu exista acest «Vai, dacă mă ascultă, că nu ştiu». Acolo, testarea se face numai scris. Profesorii anunţă din timp că avem lucrare. Fiecare elev avea un jurnal de clasă, un fel de legitimaţie. Era, de fapt, o agendă unde îţi treceai tot programul fiecărei zile, pe ore“, explică Roxana. În cei patru ani de studii a făcut toate sporturile din lume, de la box la scrimă, escaladă, înot.

Lecţie despre bestseller, nu poveşti rurale

Subiectul multor lecţii era ales de profesor împreună cu elevii. „La literatură ne întreba: vreţi să vorbim azi despre Camus? Dacă nu voiam, făceam altceva. În general, la literatura franceză nu discutam numai de clasicii francezi. Vorbeam şi de Shakespeare, dar mai ales vorbeam despre ultimele cărţi apărute. Despre bestseller-uri. Şi despre filmele pe care le vedeam. Sistemul era foarte prietenos şi deschis, nu ca aici, când vorbeşti numai despre „Ion“, romanul lui Rebreanu, şi atât“.

Roxana declară că, în cazul în care un elev nu înţelegea lecţia, educatorul nu trecea mai departe. „A doua zi, profesorul de la clasă schimba metoda. Dacă nici aşa nu înţelegeam, chema un alt profesor să ne explice. Până pricepeam“.

Tânăra a simţit că, în sistemul de educaţie belgian, efortul ei este valorizat. „De pildă, am avut odată un proiect la franceză. Ni s-a dat o carte de citit. Literatură. Era o carte despre un cuplu de îndrăgostiţi. Pe baza cărţii trebuia să facem un medicament. Eu am făcut o cutie dintr-o carte de medicină în care am pus o seringă şi un plasture. Şi l-am numit «vaccinul antisingurătate». Profesoara de franceză mi-a spus că ceea ce am făcut eu este o operă de artă. M-a întrebat dacă nu vreau să prezint proiectul la o sărbătoare a şcolii. Am făcut-o şi m-am simţit foarte bine“, a mai spus Roxana.

Dotări

Profesorii britanici au la clasă calculator cu imprimantă şi proiector. Pun preţ pe creativitatea elevilor şi nu acceptă ca eseurile date ca temă să fie copiate de undeva.

Ce spun copiii

Înaintea începerii anului şcolar ne alegem materiile pe care vrem să le studiem, spune Mihaela Ghenea, elevă în Marea Britanie.

La literatura franceză discutam despre clasici, dar mai ales despre ultimele cărţi, povesteşte Roxana Vătăşelu, acum elevă la Şcoala Centrală.

Cum facem să le placă şcoala?

Prof. univ. dr Nicolae Zamfir, preşedintele Societăţii Române de Fizică şi membru corespondent al Academiei Române, spune că sistemul de educaţie din România trebuie reformat cu totul. „Manualele trebuie să aibă legătură cu practica şi să conţină acele „cârlige“, adică să fie atractive pentru elevi. Profesorul trebuie să le explice că ceea ce învaţă are legătură cu practica“, a explicat specialistul.

Testarea elevilor ar trebui să se facă la nivel regional, cu subiecte personalizate în aşa fel încât rezultatele să nu mai fie la îndemâna profesorului de la clasă, cum este acum.

Clasele ar trebui împărţite pe module. „La modulul A, să zicem, intră elevii foarte buni la matematică şi fizică. După un an se face evaluarea. Dacă şcolarul nu face faţă, trece la modulul B, unde nivelul de predare e mai scăzut, şi tot aşa“, a spus Zamfir. El apreciază că, într-un astfel de sistem, cei mai slabi nu i-ar mai trage în jos pe cei mai buni şi s-ar putea asigura atât pregătirea elitelor, cât şi pregătirea generală.

Dincolo, şcoala e mai puţin stresantă

Anca Tatiana Bordea din Finişel, comuna clujeană Săvădisla, are 18 ani şi este în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu“ din Cluj-Napoca. Ea s-a reîntors în România după cinci ani de şcoală la Madrid.

Are norocul că în Cluj-Napoca a găsit un liceu teoretic cu clasă de limba spaniolă, unde continuă să studieze intens limba şi literatura spaniolă, dar şi opţionale precum istoria sau civilizaţia spaniolă.

Face eforturi pentru a se readapta, s-a integrat în clasa a XII-a D a Liceului Teoretic „Mihai Eminescu“ din Cluj-Napoca, unde se bazează pe ajutorul şi înţelegerea profesorilor şi colegilor pentru a recupera cinci ani în care nu a mai studiat materii precum Limba şi Literatura Română sau Geografia. “La muzică aveam la dispoziţie, în schimb, o sală cu foarte multe instrumente”, spune Anca.

Anca nu se mai gândeşte acum decât la întoarcerea la facultate în Spania, fie şi pentru un semestru. „Trebuie să mă concentrez să îmi iau Bacalaureatul, pentru că nu îmi e uşor să recuperez materiile pe care le-am abandonat înainte să încep clasa a VII-a“, spune Anca.

Tea Vasilescu, 24 de ani, a urmat clasele a IX-a şi a X-a la Liceul Teoretic „Horia Hulubei“ din Măgurele. În 2003 s-a mutat în Tennessee, SUA, în clasa a XI-a la Oak Ridge High School.

„În România eram la secţia de matematică-informatică. Am plecat cu prejudecata că românii au cea mai tare şcoală. Până nu am ajuns în State nu-mi dădeam seama că şcoala poate fi şi altfel“, spune fata.

„În America stăteam şase ore pe zi la şcoală, în fiecare zi aceleaşi, în aceeaşi ordine. Ne duceam la cursuri în săli diferite, cu elevi diferiţi. La început de an, consilierul te ghida ce cursuri îţi sunt necesare pentru a-ţi dezvolta anumite abilităţi. Asta în funcţie de înclinaţiile tale către un anumit domeniu. Ei, aceste cursuri erau obligatorii şi, fără a trece examenele la ele, nu terminai liceul. Aveai de ales din mai multe categorii: de la matematică la istorie, ştiinţe naturale, limbi străine până la literatura engleză. Eu am optat pentru matematică“.

Fără „scos la tablă şi spus lecţia“

Elevii americani nu ştiu ce e aceea să fii scos la tablă şi ascultat. Evaluarea se face printr-un sistem de examene anunţate şi lucrări pe diferite teme.

„La fiecare curs aveam cel puţin o lucrare ce însemna prezentare în faţa clasei, bine documentată, după modelul de la facultate, dar mai uşoară ca structură. Am avut ocazia să aleg activităţi extracurriculare. M‑am înscris la cluburi de artă, minorităţi, studenţi străini, computer şi franceză. Cele mai frumoase amintiri le am din aceste cluburi. Am fost în excursii în Atlanta, Nashville, Chattanooga, vizite culturale la muzee“, povesteşte Tea.

Tot în şcoala americană, franceza i-a plăcut foarte mult. În România, aproape o ura. „A început să-mi fie dragă franceza şi să-mi doresc să fac ceva în viaţă. Înainte era o mare lălăială, rutină. Aici mi s-a dezvoltat gustul pentru călătorii şi lectură. Ceea ce e mare lucru şi regret doar că nu am avut ocazia să descopăr America mai de mult“.

“Cum învaţă copiii români în străinătate” – Articol apărut în Adevărul, 14.11.2009, autori Daniela Serb, Tudor Cutuş, Andreea Marin

APEL DE SUFLET

2011-08-12T12:38:00.003+03:00

Se apropie scoala si 20 de copii din satul Domnita nu vor putea sa mearga sa invete. Au nevoie de incaltaminte, de haine si de rechizite. Facem un apel la toti cei care au un surplus din aceste articole si ar putea sa trimita cate ceva pentru copiii acestia necajiti. Lucrurile pot fi trimise pe adresa reprezentantului APEC:AURELIA BOBIRNAT, sat Domnita, com. Tibana, jud. Iasi. MULTUMIM SI DUMNEZEU SA VA DEA INSUTIT!

SITUATII URGENTE

2011-07-10T22:56:00.002+03:00

Cum i-am putea ajuta?

Satul Domnita (judetul Iasi) este o localitate saraca, in care traiesc numerosi romi (50%). Este vorba despre familii cu cate 7-8 copii, dintre care doar o treime merg la scoala, deoarece nu au nici cu ce se imbraca, nici cu ce sa se incalte. Situatia este cu atat mai grava, cu cat parintii nu au loc de munca, iar veniturile familiilor provin din alocatiile copiilor. De asemenea, pamantul pe care il au este putin si neproductiv, deoarece zona este una de deal, cu foarte putine posibilitati de cultivare. Saracia este atat de mare, incat sunt zile in care multi copii merg la cersit prin sat sau prin localitatile apropiate.

Elementele de urgenta din situatia prezentata se impun de la sine:

-copii de varsta scolara au abandonat scoala,

-parintii nu le pot asigura cel putin o masa calda/zi,

-lipsa perspectivelor de progres din cauza necunoasterii unui alt stil de viata,

-lipsa conditiilor minime de subzistenta.

Votati pentru educatie!

2011-02-14T20:07:00.003+02:00

Asociatia noastra a propus pe site-ul Tara lui Andrei un proiect intitulat Lumea de maine-o lume fara discriminare. Castiga in aceasta competitie doar proiectele care primesc cele mai multe voturi. Va invitam sa votati proiectul nostru. Nu va costa nimic, doar cateva clickuri: se intra pe site-ul Tara lui Andrei, se face un cont si apoi votati proiectul Lumea de maine - o lume fara discriminare. Va multumim!

cui lasati copii dupa ore?

2010-10-13T12:47:00.001+03:00

ASOCIATIA NOASTRA OFERA SERVICII PROFESIONISTE DE SUPRAVEGHERE A SCOLARILOR, DUPA ORE.

anunt

2010-10-13T09:43:00.001+03:00

Programele de educaţie non-formală, pe care le susţinem se desfăşoară pe parcusul unei zile(8 ore) şi abordează subiecte precum: project-management, branding personal, organizare a timpului, vânzări, managementul echipei şi vorbire în public. Ele vor dezvolta participanţilor o conduită a personalităţii orientată spre succes şi vor contribui la cultivarea unor abilităţi esenţiale care să folosească mai departe în realizarea activităţilor specifice, atât de natură personală, cât şi profesională. Cei care facilitează aceste traininguri sunt traineri pasionaţi, entuziaşti, care au experienţa lucrului cu mediul organizaţiilor studenţeşti, dar şi cu cel corporatist din Român

Ce inseamna sa fii profesor bun?

2010-06-11T18:57:00.002+03:00

cred unii ca a fi profesor bun inseamna neaparat sa pui note mici, sa te uiti urat la copii ori sa ai un card de corigenti. Esti respectat, esti bun. E cat se poate de fals, dupa parerea mea. Astfel de oameni nu fac decat sa bage spaima in elevi, sa-i traumatizeze si sa-i indeparteze de scoala. DVS ce parere aveti?

Scoala in Portugalia

2010-04-30T16:14:00.002+03:00

jurnal. De o saptamana sunt aici, in Barreiro, Portugalia, aproape de Lisabona. Vizitez, impreuna cu alti cativa colegi, un liceu cu aproape 900 de elevi. Sunt diferente foarte mari in privinta structurii invatamantului. Elevi relaxati, netraumatizati de note , videoproiectoare in fiecare clasa, profesori foarte bine platiti...

ce se castiga in instanta se anuleaza prin ordonanta

2010-03-15T18:22:00.001+02:00

Vladescu: Atata timp cat Guvernul acorda drepturi salariale, le poate si suspenda Astazi, ora 15:29 Elena Ungureanu, Anca Dumitrescu
"Masura amanarii platilor salariale castigate in instanta in 2010 de catre bugetari are legatura cu un sistem in care ar trebui totusi sa stabilim cine legifereaza in domeniul cheltuielilor salariale si atata timp cat Guvernul poate sa acorde drepturi, Guvernul poate sa si suspende acele drepturi" a declarat Sebastian Vladescu, ministrul finantelor publice, in cadrul unei conferinte de presa organizate de MFP, luni.

Guvernul a aprobat, prin OUG nr. 18/2010 amanarea la plata a restantelor salariale castigate de bugetari in instanta in anul 2010, hotarand ca acestea sa fie esalonate pe o perioada de 3 ani, respectiv din 2011 pana in 2013.OUG nr. 18/2010 modifica OUG nr. 71/2009 si a intrat in vigoare pe 12 martie, fiind publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 162.Decizia de amanare a platii salariilor „nu este un refuz de a pune in aplicare o hotarare a justitiei, ci este o corelare intre o hotarare a justitiei si posibilitatile reale ale bugetului, a adaugat Sebastian Vladescu.Totodata, ministrul a completat ca, aceste decizii judecatoresti nu pot aparea „din senin”, pentru ca bugetul s-ar dezechilibra complet si oricum nu exista lichiditate, pentru ca ea nu a fost niciodata prevazuta.„Mergand la extrem, daca maine cineva decide intr-o instanta ca toate salariile din Romania trebuie triplate, in mod normal Guvernul ar trebui sa tripleze salariile” a exemplificat Vladescu.Masura luata de Guvern pentru amanarea platii restantelor salariale castigate in instanta de bugetari, „are legatura cu un sistem in care ar trebui totusi sa stabilim cine legifereaza in domeniul cheltuielilor salariale intr-o tara, si atata timp cat guvernul poate sa acorde drepturi, guvernul poate sa si suspende acele drepturi”, a continuat Vladescu.Ministrul recunoste ca, desi in final se ajunge la concluzia ca Guvernul nu poate sa suspende drepturi pe care le-a acordat, acest lucru creaza totusi necesitatea unor cheltuieli bugetare suplimentare, neplanificate, pe care statul nu si le permite.„Din acest motiv pentru a include cheltuielile respective in buget, ai nevoie de spatiu bugetar, care, in acest moment, nu exista”, a completat ministrul finantelor.„Daca s-ar plati toate salariile rezultate din hotararile judecatoresti, ar insemna ca undeva din buget se taie. Fie de la investitii, fie de la pensii, fie de la cheltuieli de sanatate, pentru ca banii aia nu au fost prevazuti in buget la momentul in care s-a constituit”, a concluzionat ministrul finantelor publice.Mentionam ca potrivit OUG nr.18/2010, plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii in perioada 1 ianuarie—31 decembrie 2010,se realizeaza astfel:a) in anul 2011 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu;b) in anul 2012 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu;c) in anul 2013 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu.”Guvernul isi motiveaza decizia prin faptul ca nepromovarea unei astfel de ordonante de urgenta ar avea drept consecinta imposibilitatea mentinerii echilibrelor bugetare si, in mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne si internationale asumate de Executiv, inclusiv in ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar.Totodata, Guvernul apreciaza ca pana in prezent exista dificultati in ceea ce priveste executarea hotararilor judecatoresti avand ca obiect drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar si considera ca e necesara instituirea unor reglementari speciale, cu aplicabilitate limitata in timp, privind executarea silita a hotararilor judecatoresti prin care se acorda drepturi salariale bugetarilor.In intervalul celor 3 ani prevazuti de actul normativ, orice executare silita se suspenda de drept.Sumele platite in temeiul ordonantei se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica.Esalonare si pentru drepturile castigate in instanta anul trecutGuvernul a adoptat in vara anului trecut OUG nr. 71/2009 prin care a stabilit esalonarea platii unor sume reprezentand drepturi salariale ale personalului bugetar, prevazute in titluri executorii pe urmatorii 3 ani.Potrivit actului normativ, plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2009, se va realiza dupa o procedura de executare care incepe astfel:a) in anul 2010 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu;b) in anul 2011 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu;c) in anul 2012 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu.

prezentarea in engleza a obiectivelor APEC

2010-02-06T10:03:00.003+02:00

APEC is a non-profit making association founded in 2008. APEC constitutes an initiative of University, Enterprise and Social actors Training Partnership promoting Professional Training, Transfer of Technology and Regional Development in the frames of the European Community.

APEC operates as a Social player in collaboration with Local and Regional Government authorities in the following areas:

· Regional development

· Vocational Education and Training

· IT Applications and Consultancy on IT issues

· Transfer of Innovation

· Social Cohesion
· Inter-regional co-operation

· Intercultural society

· Research

APEC gives particular attention to design, planning and implementation of tailor-made training courses on various technical, management or pedagogical topics. It organises and implements programs of initial and continuous non-formal vocational training, in-company training, distance learning education and other related activities.

APEC relies on the membership of various significant SME’s of the Roumanian regions, as well as on the participation of Academic institutions, local and regional authorities, and other social partners from Greece. Its members share long - term technological goals and closely co-ordinate their activities for research, training and information dissemination in order to reach the above objectives.

APEC has also a long experience in EU funded projects throughout which we have had the chance to work with different target groups (unemployed women, pupils, young students, university graduates, teacher, trainers, guidance counselors, mentors, professionals, people with mental or physical disabilities). Furthermore, through the long presence of APEC in the EU, we have developed a network with significant partners all across the Europe and we will be able to actively contribute to the dissemination activities of the project results.

I am looking forward to hearing from you and I remain at your disposal for any further information.
With the kindest regards,
EUGENIA DRISCU

Inceput in forta!

2010-01-09T12:08:00.002+02:00

Anul 2010 este declarat ANUL INTERNATIONAL AL TINERILOR. De aceea APEC va desfaura activitati specifice capacitarii tinerilor. Pentru un mai mare impact educational, asociatia noastra face inscrieri de voluntari. Va asteptam.

Anul International al Tinerilor - „Dialog si intelegere reciproca

2009-12-30T07:48:00.001+02:00

”
Scris de Adrian Solcan
Marţi, 22 Decembrie 2009 06:40
In data de 18 decembrie 2009, Organizatia Natiunilor Unite a declarat 2010 ca Anul International Al Tinerilor - „Dialog si Intelegere Reciproca” care va incepe pe data de 12 august 2010 si care are ca obiectiv concentrarea societatii civile, a sectorului privat cat si a guvernelor lumii inspre capacitarea tinerilor.

Prin Anul International al Tinerilor, se doreste atingerea unei participari eficiente si la capacitate maxima a tinerilor in toate aspectele societatii, cu prioritate inspre atingerea Obiectivelor Mileniului.

Dialogul, colaborarea si solidaritatea intre tineri si cu tinerii este de importanta maxima pentru fiecare stat membru in vederea implicarii tinerilor in societate.

Anul International al Tinerilor va fi marcat de o serie de evenimente pe mai multe continente, evenimente orientate inspre cresterea rolului si a pozitiei ocupate de catre tineri la nivel mondial. Al 5-lea Congres al Tinerilor organizat la Istambul precum si Conferinta Mondiala a Tinerilor organizata in Mexic se vor concentra pe „tineri si dezvoltarea sustenabila in contextul Obiectivelor Mileniului”. Singapore pregateste Jocurile Olimpice destinate Tinerilor ce vor inspira tinerii de peste tot in spiritul respectului si colaborarii.

Schimbari in educatie in 2009

2009-12-16T13:55:00.001+02:00

Anul 2009 a fost destul de agitat în ceea ce priveşte sistemul de educaţie. Legea Educaţiei, asumată de Guvernul Boc, a fost declarată neconstituţională. Sistemul de educaţie a suferit însă schimbări esenţiale în ceea ce priveşte examenele de bacalaureat şi admitere în liceu.
Anul 2009 a adus modificări în sistemul de educaţie naţională
Imaginea 1/1.Chiar dacă legea educaţiei naţionale a fost declarată neconstituţională, elevii de clasa a XII-a nu vor avea de suferit, deoarece modificările referitoare la examenul de Bacalaureat au fost adoptate printr-un alt act normativ.

Noua metodologie de bacalaureat a fost propusă iniţial în noua lege a educaţiei însă în final a fost oficializată printr-o ordonanţă de urgenţă, în luna septembrie a acestui an.

Examenul de Bacalaureat 2010: trei probe scrise şi două orale

Absolvenţii claselor a XII-a vor susţine trei probe scrise şi două probe orale, în timpul anului.

Evaluările scrise la examenul de Bacalaureat 2010 sunt:

1. Probă scrisă la limba şi literatura română – probă comună pentru toate filierele, profilurile şi specializările;

2. O probă scrisă, diferenţiată în funcţie de filieră şi profil: matematică – pentru profilul real din filiera teoretică, pentru filiera tehnologică sau, după caz, pentru filiera vocaţională, respectiv istorie – pentru profilul umanist din filiera teoretică sau, după caz, pentru filiera vocaţională;

3. O probă scrisă la care elevul poate opta, în conformitate cu filiera, profilul şi specializarea urmate, pentru una dintre disciplinele cuprinse în următoarele două grupe de discipline: fizică, chimie, biologie sau informatică – pentru profilul real din filiera teoretică, pentru filiera tehnologică, sau, după caz, pentru filiera vocaţională, respectiv geografie, filosofie, logică, argumentare şi comunicare, economie, psihologie şi, după caz, sociologie – pentru profilul umanist din filiera teoretică sau, după caz, pentru filiera vocaţională.

Probă scrisă la limba şi literatura maternă – probă comună, pentru aceeaşi limbă, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale, la toate filierele, profilurile şi specializările;

Ministerul Educaţiei a făcut publică metodologia examenului de admitere la liceu

Această metodologie se va aplica din anul şcolar 2009-2010 precum şi programa şcolară pentru materiile de examen, respectiv limba română, matematică şi, după caz, limba maternă.

Potrivit documentelor oficiale publicate pe site-ul instituţiei, examenul va avea două probe scrise, care vor fi susţinute în zile diferite şi vor înlocui tezele unice. Elevii care au învăţat în limba maternă vor susţine şi o a treia probă, la această disciplină. Spre deosebire de tezele unice, aceste probe vor fi susţinute numai de elevii claselor a VIII-a, nu şi de cei de a VII-a. În rest, materiile de examen sunt identice cu cele de la tezele unice, mai puţin proba de istorie/geografie, care nu se mai regăseşte printre probe.

Proba de limba si literatura română va avea loc pe 4 mai, două zile mai târziu vor fi examinaţi elevii care au învăţat în limba maternă, iar pe 12 mai este programată proba la matematică. Există şi o perioadă specială de evaluare, pentru elevii care au ratat primul tur de examene, aceasta fiind între 25 mai şi 2 iunie.

Potrivit metodologiei aprobate, admiterea la liceu se va face tot prin repartizare computerizată. Anul acesta, media de admitere la liceu va fi calculată ţinând cont de media de absolvire a gimnaziului, care are o pondere de 50%, media notelor obţinute în clasa a VII-a la tezele cu subiect unic, pondere 25%, şi media notelor obţinute la probele din clasa a VIII-a ce înlocuiesc tezele unice. Din anul şcolar 2010-2011, media de admitere la liceu se va calcula în funcţie de media de absolvire a gimnaziului, pondere 50%, şi media la probele susţinute în clasa a VIII-a în locul tezelor unice.

Modificările propuse de Legea Educaţiei

Legea Educaţiei naţionale, asumată de Guvernul Boc prevedea învăţământ obligatoriu de 11 clase (inclusiv grupa pregătitoare), manualele opţionale sau programa bazată pe competenţe.

De asemenea, legea prevedea ca programele şcolare să acopere maximum 75% din numărul de ore, 25% urmând a fi alocate cadrelor didactice pentru "individualizarea modului de predare". Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul secundar ar fi cuprins 60% discipline din trunchiul comun, 20% curriculum diferenţiat şi 20% curriculum la decizia şcolii/curriculum în dezvoltare locală.

De asemenea, potrivit noii Legi a educaţiei naţionale, şcolile urmau să fie conduse de consilii de administraţie din care să facă parte atât părinţi, profesori, cât şi reprezentanţi ai autorităţilor locale. Consiliul ar fi ales directorul, care nu ar fi avut dreptul să facă parte din niciun partid politic, din momentul intrării în vigoare a legii (prevedere declarată neconstituţională).

Eliminarea condiţiei de vechime pentru ocuparea unui post în învăţământul superior este o altă măsură cuprinsă în Legea educaţiei naţionale.

Evaluarea elevilor

Legea educaţiei naţionale prevede evaluări la nivelul şcolii a competenţelor elevilor la sfârşitul claselor a II-a, a VI-a, a X-a, dar şi evaluări naţionale la sfârşitul claselor a IV-a, a VIII-a şi a XII-a. În plus, la nivelul unităţilor de învăţământ, se reglementează învăţământul pentru copiii şi tinerii capabili de performanţe deosebite. Astfel, se pot organiza la nivelul şcolii grupe sau clase cu olimpici cu condiţii speciale de performanţă.

anunt

2009-12-15T12:19:00.003+02:00

APEC a deschis un cont in care, cei ce mai cred in educatie si in rosturile ei, pot depune sume de bani:SV10723112400- BRD. Multumim!

Marcel Nicolae este un profesor de nota zece

2009-12-13T09:29:00.001+02:00

Focşani
Profesorul Marcel Nicolae este la catedră de 44 de aniÎndrăgostit de meseria sa, predă istoria de peste patruzeci de ani, iar clasa este locul unde merge cu cea mai mare plăcere.

Profesorul Marcel Nicolae şi-a început activitatea didactică în anul 1965 când, abia ieşit după băncile facultăţii, predă istoria la Liceul Teoretic din Bereşti, judeţul Galaţi.

taguriprofesorMarcel NicolaeistorieportretFocşaniNicoleta ChelaruTrei ani mai târziu este inclus în corpul profesoral de la Colegiul „Alexandru Ioan - Cuza" din Focşani, unde a şi rămas vreme de patru decenii.

Şi-a practicat meseria cu multă pasiune, punând în prim plan respectul faţă de elevi şi plăcerea de a fi la catedră.

„Întotdeauna am lucrat cu pasiune. Toţi elevii mei care au avut nevoie de istorie la examenele de admitere au beneficiat de cunoştinţe solide. Pot spune că la reuşita lor am contribuit şi eu foarte mult", spune profesorul.

Nicolae Marcel îmbină cu talent seriozitatea şi glumiţele de bun gust, astfel încât lecţiile devin atractive şi uşor de reţinut.

Deşi uneori este ironic şi nu ezită să-i „taxeze" pe elevii mai puţin pregătiţi, profesorul este extrem de îndrăgit tocmai datorită felului său de a fi: simpatic, plin de viaţă şi pus pe şotii.

Adoră să folosească apelative pentru a-şi numi elevii care la orele de istorie devin „Smărăndiţa", „Petrică" sau „Gigel".

Profesorul Nicolae a primit permanent calificativul „Foarte Bine" de-a lungul întregii sale activităţi, dar şi numeroase gradaţii de merit.

De asemenea, a acordat o atenţie deosebită pregătirii elevilor pentru olimpiadele şcolare, iar cei mai mulţi dintre aceştia au obţinut rezultate extraordinare.

„În 1980, când faza naţională s-a desfăşurat la Liceul Cuza, patru elevi pregătiţi de mine s-au clasat pe primele trei poziţii, rezultat ce a clasat judeţul Vrancea pe primul loc pe ţară. De asemenea, în 1996 o elevă de-ale mele a obţinut premiul întâi absolut la Olimpiada Naţională, lucru rar întâlnit la acest nivel", spune cu bucurie profesorul.

A fost numit „ofiţer"

Pentru abnegaţia şi devotamentul puse în slujba învăţământului românesc şi pentru contribuţia deosebită la promovarea cercetării ştiinţifice profesorul vrâncean a obţinut ordinul „Meritul pentru învăţământ" în grad de ofiţer.

Savant în domeniul istoriei, păstrează cu sfinţenie o scrisoare de pe frontul de la Mărăşeşti scrisă de un soldat pe o carte poştală din coajă de copac. Totodată, are o colecţie impresionantă de monede din perioada stăpânirii romane.

Pe lângă satisfacţiile oferite de meseria pe care o practică şi acum cu acelaşi devotament, profesorul este foarte mândru de fiul său, Ciprian Alexandru, care este vicepreşedinte la o bancă din Londra, secţia comerţ.

Întrebări şi răspunsuri

1. Care este reţeta succesului la catedră?

Reţeta succesului este pasiunea, respectul faţă de elevi şi faţă de meserie. Dacă vrei să fii respectat trebuie să respecţi elevul. În clasă sunt cel mai fericit, iar bucuria este de nedescris atunci când mă întâlnesc cu foste generaţii de elevi şi văd că cei mai mulţi dintre ei o duc bine şi s-au realizat.

2. Aveţi vreo poreclă în liceu?

Da, mi se spune „Belfu". Dacă un profesor nu este poreclit de către elevi, nu prezintă nicio importanţă pentru aceştia. Porecla vine din faptul că am îmbinat severitatea cu respectul cerut din partea elevilor.

Ce-i place

Îmi place foarte mult engleza. Mi-am creat o pasiune din aprofundarea acestei limbi. Am o plăcere deosebită să grădinăresc, să mă ocup de via, pomii şi florile din preajma casei de la ţară. Este o modalitate plăcută de a mă relaxa.

Ce nu-i place

Nu-mi place că revenirea României în rândul democraţiilor europene după 1990, revenirea la un nivel de trai european, a fost întârziată de oamenii politici care au pus pe prim plan interesul personal şi nu dragostea şi respectul faţă de poporul român şi faţă de ţara lor.

Si copiii au drepturi

2009-11-24T22:18:00.002+02:00

20 de ani de la semnarea Conventiei ONU cu privire la Drepturile Copilului
20 noiembrie este o zi istorica pentru cele 2 miliarde de copii din lume, deoarece la aceasta data, in anul 1989, Organizatia Natiunilor Unite a aprobat Conventia pentru Drepturile Copilului – un instrument istoric legal si etic pentru promovarea si protectia drepturilor tuturor copiilor.
1. Copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale.
2 Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
3. Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia, printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
4. Copilul ai carui parinti locuiesc in state diferite are dreptul de a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
5. Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale.
6. Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.
7. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii si nu poate fi constrans la o munca ce comporta un risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
8. Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.
9. Copilul are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie de resursele si de situatia in care se afla acesta si persoanele in intretinerea carora se gaseste.
10. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope, asa cum sunt acestea definite de tratatele internationale in materie.
11. Copilul are dreptul la protectie impotriva oricarei forme de exploatare;
12. Copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale.
13. Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale. Este interzisa orice actiune de natura sa afecteze imaginea publica a copilului sau dreptul acestuia la viata intima, privata si familiala.
14 . Copilul are dreptul la libertate de exprimare.
Parintii sau dupa caz alti reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au in plasament copii precum si persoanele care prin natura functiei promoveaza si asigura respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi in functie de varsta si gradul de intelegere al acestora precum si de a le permite sa-si exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.
15. Copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia sa asupra oricarei probleme care il priveste;
In orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani. Cu toate acestea poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.
16. Copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si religie.
Religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur religia.
17. Copilul are dreptul la libertate de asociere, in structuri formale si informale, precum si dreptul la libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege.
18. Copilul apartinand unei minoritati etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membrii ai comunitatii din care face parte.
19. Copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradande.
• Copilul are dreptul la odihna si vacanta.
21. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, neglijenta, abuz sau rele-tratamente.
22. Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai.
Copilul are dreptul sa fie crescut intr-o atmosfera de afectiune si de securitate materiala si morala.
23. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora, are dreptul la protectie alternativa.
24 . Copilul are dreptul sa depuna singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale fundamentale;
Copilul este informat asupra drepturilor sale precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora.

Prietenii sau parintii?

2009-10-11T08:04:00.001+03:00

Ce si-ar dori parintii sa auda:
Am gasit in parintii mei cei mai buni prieteni.

In adolescenta, copilul isi cere dreptul la intimitate, la spatiul personal si nu de putine ori refuza sa discute cu tine anumite subiecte. De aceea, este posibil sa ai uneori impresia ca nu mai are nevoie de tine sau ca relatia dintre voi s-a schimbat. Acest lucru te poate face sa adopti atitudini sau comportamente care nu au cele mai fericite urmari.

Cuvantul cheie pentru a face fata situatiei este increderea. Incearca sa il indrumi pe fiul sau fiica ta spre cele mai bune alegeri, fara a le impune deciziile tale. Este important sa le fii alaturi indiferent de hotararile luate.

De ce sunt importanti prietenii pentru un adolescent?
Iata cateva motive semnificative:

* Au interese, preocupari, probleme si valori comune.

* Trec prin aceleasi tipuri de schimbari.

* Acceptarea sociala are un rol cheie in castigarea independentei si in pastrarea stimei de sine la un nivel ridicat.

Astfel, un numar mare de prieteni nu trebuie sa te ingrijoreze. Dimpotriva, inseamna ca ai crescut un copil independent, care stie sa socializeze si sa se adapteze.
Asadar, este normal ca prietenii copilului tau adolescent sa ii ocupe o mare parte a timpului, insa acest lucru nu inseamna ca s-a indepartat de tine.

Adolescentii au tendinta sa se apropie mai mult de prietenii lor, in detrimentul relatiei cu parintii, in urmatoarele situatii:

* cand parintele este foarte autoritar si nu reuseste sa comunice si sa se apropie de copilul sau;

* parintele este posesiv;

* atunci cand adolescentul nu are dreptul de a lua propriile sale decizii;

* pedeapsa este prea aspra;

* parintele nu pastreaza secretele incredintate, etc.

O vara educativa

2009-09-20T17:49:00.003+03:00

Vara asta ...am fost in tabara organizata de asociatie: Domnita. Ne-am distrat, am facut drumetii, gratare si echitatie. Ne-am fi dorit ca vacanta sa fie ceva mai mare, dar vom relua experienta la anul.

Anunt pentru cadrele didactice cu probleme juridice

2009-07-03T20:32:00.001+03:00

Asociatia noastra ofera consultanta juridica cadrelor didactice. Trimiteti intrebarile la sectiunea "Comentarii" si va vom raspunde in cel mai scurt timp. Sa va mearga toate bine si cu spor!

2009-07-01T08:59:00.002+03:00

Mai multe pe EcoMagazin.ro

2009-06-18T10:42:00.003+03:00

Ce facem cu copiii in timpul vacantei?

2009-05-25T17:09:00.005+03:00

V-ati gandit ce faceti cu copiii pe timpul vacantei?
Nu-i asa ca ati prefera un loc cu aer curat, produse nepoluate si peisaje deosebite?Un astfel de loc va poate oferi asociatia noastra. In plus, copiii vor beneficia de drumetii, jocuri educative si distractive, fiind supravegheati si indrumati de specialisti in educatie. Pentru mai multe detalii sunati la tel.0746962010

Tabara de weekend

2009-05-24T19:59:00.005+03:00

APEC ANUNTA CA IN PERIOADA 22 IUNIE-30 AUGUST ORGANIZEAZA TABERE DE WEEKEND PENTRU COPII, CU VARSTE INTRE 7 SI 15 ANI. DORITORII-DE PREFERINTA, DEOCAMDATA,DIN JUDETELE MOLDOVEI- SUNT RUGATI SA LASE MESAJE SAU SA SUNE LA TEL.0746962010.

Stati pe-aproape!

2009-03-07T16:53:00.002+02:00

In curand, asociatia noastra va putea oferi urmatoarele servicii:
*consiliere si asistenta juridica;
*organizare de evenimente culturale;
*asistenta sociala(batrani si copii);
*cursuri de calificare in diferite domenii.

...daca esti batran, stai acasa!

2009-02-26T17:44:00.000+02:00

Dascalii ar putea sa nu mai beneficieze de cei 100 de euro pe care ii primeau anual pentru achizitionarea materialelor didactice, daca au peste 35 de ani. Desi incepand din septembrie 2007 cadrele didactice de toate varstele au primit sumele prevazute pentru cumpararea de carti si programe educationale, Guvernul s-a razgandit.

El ar putea decide pana joi daca acest proiect de ordonanta de urgenta care prevede anularea acestui drept va fi adoptat sau nu, dupa cum informeaza NewsIn.

"Este o decizie complet anapoda. [...] Profesorii de peste 35 de ani trebuie si ei sa se documenteze si sa fie la curent cu cele mai recente politici educationale", precizeaza Aurel Cornea, presedintele Federatiei Sindicatelor Libere din Invatamant. Acesta subliniaza faptul ca nu exista diferente salariale notabile intre profesorii debutanti si cei cu experienta, si ca ambele categorii ar trebui sa beneficieze de banii de carti.

In nota de fundamentare a Ordonantei se precizeaza faptul ca prevederile urmeaza sa fie discutate in cadrul Comisiilor pentru dialog social constituite la nivelul fiecarui minister, iar "eventualele concluzii si propuneri" vor fi trimise Ministerului Muncii in termen de cinci zile. Acolo vor fi avute in vedere la finalizarea actului normativ.

Nu doar profesorii, ci si editurile de carte scolara ar fi afectate. Luand in considerare faptul ca subventia pentru carti este necesara dezvoltarii pietei de specialitate, Claudiu Istrate, presedintele executiv al Uniunii Editorilor din Romania, nu impartaseste aceeasi parere cu reprezentantii Guvernului.

" Pe de o parte nu inteleg de ce profesorii de peste 35 de ani nu ar avea voie sa se pregateasca si sa se informeze, pe de alta parte nu stiu cum isi inchipuie Guvernul
ca vom mai scoate carti noi in domeniul educational, daca noi nu le vindem nici pe cele din librarii si depozite", adauga acesta.

Numarul profesorilor cu varste sub 35 de ani reprezinta jumatate din totalul de
105.000 de cadre didactice.

10 motive pentru care sistemul de invatamant nu e bun

2009-02-20T17:37:00.003+02:00

Sper ca autorul nu se va supara, dar unele adevaruri trebuie spuse de cat mai multa lume. Asa ca...

Mihai Bendeac

1. Pentru ca nu ne lasa in 12 ani de scoala sa ne uitam la harta!
Hai recunoasteti ca ati trait vreme indelungata inoculati cu ideea ca "suntem o tara mica,saraca".
Eu m-am uitat la harta! Fratilor! Suntem mai mari decat Ungaria, Olanda , Bulgaria ,Cehia!

2. Pentru ca balada noastra nationala este despre doi ciobani care vor sa omoare al treilea cioban ca are oi mai multe mandre si cornute. Pe cioban il anunta o mioara ca astia vor sa-l omoare si el se apuca sa dea directive despre cum sa fie inmormantat: cu fluierase la cap.

3.Pentru ca la scoala inca mai cautam metafore, alegorii, influente shopenhauriene etc in "Somnoroase pasarele" fara sa-si asume nimeni de atata amar de vreme sa apara in fata oamenilor si sa urle : "E o
poezioara pentru copii,idiotilor!"

4. Pentru ca in Scrisoarea a treia este surprinsa esenta conducatorilor acestei tari: "Eu imi apar saracia si nevoile si neamul". Deci nu incerc sa le rezolv! LE APAR!

5.Pentru ca,desi am fost la uman si n-am avut mari tangente cu matematica,nimeni nu mi-a explicat care-i treaba cu axioma si teorema. Axioma e o teorema care nu trebuie demonstrata pentru ca e de la sine inteles ca adevarata. Dar daca eu demonstrez teoria lui Pitagora de exemplu, nu o transform
in axioma? Deci aia din generatia urmatoarea nu mai trebuie s-o demonstreze!

6. Pentru ca la romana elevii citesc comentarii in loc de carti.

7. Pentru ca scoala te invata sa urasti poezia.Nimeni nu citeste o poezie in scoala. Poezia e desfacuta ca o ecuatie de gradul trei din care se extrag figuri de stil, epitete, metafore, hiperbole...
Bai, dobitocilor! Poezia inseamna altceva pentru fiecare dintre noi! Poezia se trece prin suflet nu prin matematica!

8. Pentru ca elevii isi iau scutiri de la sport si ajung la 30 de ani niste relicve dizgratioase iar fetelor le curg suncile pe langa pantaloni.

9.Pentru ca la istorie sau geografie te invata niste date pe care le uiti a doua zi dupa teza. ISTORIA E O POVESTE!!!!!!!! Cea mai fascinanta poveste!!! Are crime,intriga politista, dragoste, aventuri, politica, razboi, cancan etc Iar geografia nu o poti invata decat de pe National Geographic.

10. Pentru ca TOATA LUMEA studiaza gramatica limbii latine desi nu stapanesc nici gramatica limbii romane.

D'ale educatiei de azi

2009-02-04T19:04:00.001+02:00

Dom'le... Am fost azi la cumparaturi si m-am intors cu tramvaiul, ca era mai aproape si imi ardea de pierdut timp. Dar ma intreb cine m-a pus?!
O data cu mine s-au urcat niste tinere domnisoare, eleve unele intr-a zecea, altele intr-a 11-a. Datele astea le-am inteles din comentariile lor. La statia urmatoare, se urca o doamna in varsta. Ele blocasera tot mijlocul tramvaiului, nimeni nu mai putea trece din cauza lor, formasera un cerc si stateau "la o vorba". Probabil una din ele a sesizat dorinta femeii de a trece in partea cealalta a tramvaiului si le-a zis celorlalte lucrul asta. O alta a replicat: "unde vrea sa treaca? Nu ma misc de-aicea, aicea stau." Parca ar fi fost tramvaiul maica-si. Si chiar al ei personal sa fi fost, chiar nu-si putea misca fizicul ca sa lase loc si oamenilor de rand sa treaca? Si mai apoi, o imitau pe biata femeie cu voce tare, auzea tot tramvaiul, in locul lor as fi intrat in pamant de rusine. Oare nu-si dau seama cat de putin respect de sine au, facand astfel de scene in public? "Acuma se duce langa un copil care sta jos si acolo ramane".
A fost o scena care mi-a facut rau, au ajuns oamenii batrani sa fie batjocoriti de niste puslamale, oameni care n-au gresit nimanui cu nimic! Ce fel de educatie se da acum in familii? Cine intelege gresit libertatea asta pe care o avem, copiii sau parintii lor, care le tolereaza tot felul de comportamente "nonconformiste"?? Ce fel de educatie se preda in scoli? Ce valori li se inoculeaza tinerilor?? Sa nu-mi veniti cu texte de genul "generalizezi" si "nu toti sunt la fel", ca m-am saturat, aicea nu ma refer la cei care dau locul in tramvai sau cei care ajuta o batrana sa treaca strada.
Ce iti da o satisfactie mai mare, faptul ca o faci pe clovnul in mijloacele de transport in comun si pe strada, facandu-te de ras, sau faptul ca ajuti un batran sa care o sacosa prea grea, faptul ca iei apararea celor neajutorati?
In ce lume am ajuns sa traim!
Anonim de pe net

cresc sau nu cresc....

2009-02-01T11:52:00.000+02:00

Guvernul a hotarit ca salariile bugetarilor sa creasca cu 5 la suta, in raport cu rata inflatiei, majorare ce se va acorda in doua transe, in aprilie si in octombrie.
Prin urmare, salariile profesorilor vor creste tot cu 5 la suta, iar alte majorari vor depinde de performante. "Majorarile salariale trebuie, intr-adevar, sa fie corelate cu performantele profesorilor, acest aspect se regaseste in actul privind reforma in invatamint si in acest sens se lucreaza deja la nivelul ministerului (educatiei, n.red.). Sintem de acord ca in invatamint oamenii trebuie sa fie motivati, pe linga salariu, si in functie de criteriile de performanta. Criterii care se vor stabili numai impreuna cu noi, cu sindicatele", a declarat, pentru ziarul "Faclia", prof. Lucia Cojocaru, presedintele Sindicatului Liber din Invatamintul Preuniversitar clujean (S.L.I.P.C.). In ceea ce priveste legea privind majorarea salariala a cadrelor didactice din invatamintul preuniversitar, sindicalistii din invatamint se asteapta ca aceasta sa fie respectata in modul in care a fost aprobata inca de anul trecut. "Ramine sa avem o discutie la nivelul ministerului, impreuna cu ministrul Ecaterina Andronescu, in cadrul careia vom stabili exact care va fi formula cea mai avantajoasa pentru noi, pentru stabilirea majorarii salariale cu 33 la suta. Oricum, nu sintem de acord sa se efectueze in doua transe, legea trebuie aplicata asa cum e. In lege nu se specifica ca se majoreaza in transe, se spune ca se majoreaza", a subliniat presedintele S.L.I.P.C.
Se asteapta reactia membrilor de sindicat
Potrivit Luciei Cojocaru, cei care sint in masura sa decida daca se impune instituirea unor actiuni de protest sint membrii de sindicat. "Vom consulta membrii de sindicat si acestia vor decide daca sint multumiti sau nu. Sint singurii indreptatiti sa decida o forma de protest, ne vom supune hotaririi acestora", a mai spus presedintele S.L.I.P.C, prof. Lucia Cojocaru.
In acest an, bugetul pentru Educatie va fi, potrivit primului ministru Emil Boc, in jur de 6 la suta din PIB. "Din cei 6 la suta, 5,5 la suta vor fi alocati, iar 0,5 la suta vor proveni din venituri proprii, taxe si proiecte", a mentionat prof. Lucia Cojocaru. Se pare ca din procentul de 6 la suta s-ar putea acoperi majorarile de 33,4 la suta pentru cadrele didactice din invatamintul preuniversitar.

6%

2009-02-01T10:59:00.000+02:00

Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a declarat la Realitatea TV, că Educaţia a primit 6% din PIB, în bugetul pe 2009.
"Va trebui să legăm criteriile de performanţă de bugetul Educaţiei. Trebuie să ţinem seama că suntem într-un an de criză, iar sistemul chiar are nevoie în continuare de investiţii. Vreau să mă întâlnesc cu partenerii sociali şi să găsim o formulă convenabilă, în sensul în care să putem creşte performanţa sistemului şi să punem şi accent pe investiţii", a explicat Andronescu. Anterior, ministrul Educaţiei a afirmat în mai multe rânduri că va include creşterile salariale în proiectul de buget, dar că se gândeste la o salarizare diferenţiată în funcţie de performanţe. "Criteriile vor fi stabilite de o echipă mixtă de lucru, urmând să se aplice, experimental, din semestrul II al anului şcolar în curs şi, din anul şcolar 2009-2010, la nivel naţional. Aceste criterii au ca scop creşterea performanţelor sistemului simultan cu alocările salariale mai mari, potrivit legii", a spus Andronescu. Sursa: Realitatea

Anunt important

2009-01-25T09:53:00.002+02:00

Asociatia noastra ofera consultanta juridica cadrelor didactice. Trimiteti intrebarile la sectiunea "Comentarii" si va vom raspunde in cel mai scurt timp. Sa va mearga toate bine si cu spor!

Activitati-2009 cateva repere

2009-01-12T19:23:00.006+02:00

1. Concurs de sah adresat liceenilor - luna februarie;
2. "Cu Iisus in celula" -dezbatere pe tema literaturii din temnitele comuniste-luna martie;
3.Masa rotunda: Ce formeaza formatorii? -luna aprilie;
4.Strangere de fonduri pentru copiii saraci- permanent;
5.Educatia pentru sanatate - caravana APEC- in judetele Iasi si Vaslui-luna martie

2009-01-01T12:20:00.013+02:00

Este vorba de o initiativa laudabila a unui grup de intelectuali, initiativa care vine in concordanta perfecta cu una dintre intentiile asociatiei noastre: aceea de a scoate la iveala adevaratele valori ale neamului romanesc. Sfintii inchisorilor reprezinta un raspuns la cautarile noastre zilnice, la intrebarile care ne bantuie viata si la modul in care putem alege sa traim: cu demnitate si in credinta.Pentru mai multe informatii accesati www.sfintii-inchisorilor.ro

target="_blank"> src="http://log.trafic.ro/cgi-bin/pl.dll?rid=apecromaniablogspotcom"/>Statistici web

2008-12-30T09:20:00.003+02:00

Din cand in cand ne mai ninge in suflet; cu lacrimi de roua, cu picuri de stele, cu lumina noua...
Din cand in cand gandul nostru se intoarce,sfios, catre copilarie. Ne e dor de timpurile acelea in care veselia era veselie si nu doar zambet afisat, in care traiam din plin fiecare clipa si ne miram de noi insine.Din cand in cand ne mai ninge in suflet cu roua amintirilor de care nu vrem sa scapam. LA MULTI ANI!

Eveniment

2008-12-06T11:10:00.012+02:00

Maria Agapi, Eugenia Driscu, Marcel Lutic
Aseara, 05.12.2008, la ora17, a avut loc in Sala Manuscriptum a Bibliotecii "Gh. Asachi" din Iasi, un eveniment de suflet. Doamna profesoara MARIA AGAPI, de la Scoala Normala "Vasile Lupu" Iasi, a lansat albumul PRACTICI DE SANTANDREI, album ce incununeaza sapte ani de munca la un proiect ambitios. Proiectul cu acelasi titlu a adunat de-a lungul timpului valori autentice ale poporului roman, obiecte folosite in gospodariile taranesti, costume populare, icoane, exponate ce au putut fi vazute cel mai adesea in sala de exopzitii a bibliotecii amintite. In fiecare an expozitia a fost insufletita de corurile Scolii Normale (Strop de ler, condus de profesorul Viorel Barleanu si Condorul (condus de regretatul profesor Gheorghe Honciuc), de grupul de copii de la Funny English, pregatit de Dorina Iusca, de formatia de dansuri populare, coordonata de profesoara Maria Bors. Pentru a se observa si mai bine bogatia de evenimente de la o astfel de manifestare, redam mai jos un articol aparut intr-un ziar local:

Practici de Sintandrei
Ieri, la Galeriile de Arta din cadrul Bibliotecii Judetene "Gh.Asachi", a avut loc o manifestare dedicata zilei de Sf.Andrei, in cadrul careia a fost vernisata expozitia "Practici de Sintandrei", care va ramine deschisa cinci zile. Au fost expuse costume populare vechi de o suta de ani si un darac de lina, de doua sute de ani! Elevi ai Scolii Normale "Vasile Lupu" au sustinut un program artistic, cu dansuri rituale tiganesti si populare, precum si o parada de costume populare.
Ziua nu ar fi putut sa treaca neobservata, dat fiind faptul ca Sfintul Andrei este patronul spiritual al tarii, cel care i-a crestinat pe romani. Mai mult, de Sintandrei, vechii daci sarbatoreau Anul Nou. "Este inedita in contextul Iasului si a intregii zone a Moldovei o expozitie de o asemenea amploare. Generatiile tinere au uitat vechile obiceiuri. Am cautat sa readucem in actualitate niste practici atit de vechi si de frumoase", ne-a marturisit dna Catinca Agache, directorul adjunct al Bibliotecii Judetene "Gh.Asachi".
Printre obiectele expuse, incarcate cu o simbolistica deosebita, se numara masa ursitoarelor, colacul lui Andrei, ulciorul cu covasa, papusile-strigoi si bostanii ciopliti. "Noaptea de Sfintul Andrei, numita si «Pazitul usturoiului», abunda de mincare si bautura. Odinioara se preparau bauturi si alimente rituale: covasa, colacul de Andrei, turta", ne-a spus dna Maria Agapi, profesoara la Scoala Normala si organizatorul expozitiei. Majoritatea exponatelor sint lucrari ale elevilor Scolii Normale "Vasile Lupu". "Rolul creativ al copiilor consta in realizarea acestei diversitati de papusi si a sculpturilor in bostani", a adaugat dna Agapi. Doua ateliere de ghicit viitorul la masa ursitoarelor au reprezentat una din atractiile serii. In acest mod practicile rituale au fost reinviate. Coarnele de bour, usturoiul, covasa sint doar citeva dintre «armele» cu care se duce lupta impotriva spiritelor rele.
Auto

Cei sapte ani de acasa

2008-11-30T15:31:00.000+02:00

text pentru mamici

Educatia unui copil nu se limiteaza doar la a-l invata sa scrie, sa citeasca si sa calculeze. El trebuie sa invete si cum sa se comporte cu ceilalti, iar asta e raspunderea ta. Obisnuieste-l de mic cu bunele maniere. Sunt cheia catre succesul lui social.

Un copil manierat se va descurca mai bine in relatiile sociale si se va simti mai confortabil in prezenta celorlalti decat unul caruia ii lipsesc cei 7 ani de-acasa. Probabil ca cea mai buna modalitate de a-l obisnui cu bunele maniere este sa fiti voi, parintii, un bun model pentru el. Incepe sa il inveti lucrurile simple inca de la varsta frageda: sa salute, sa spuna "te rog" si "multumesc". Dar buna crestere nu trebuie sa se opreasca aici.
Va trebui sa stie ce se cuvine si ce nu la masa, intr-o vizita, la o petrecere si chiar intr-o discutie cu un prieten apropiat. Bunele maniere ii modeleaza comportamentul in societate si il invata ce inseamna respectul. Iar copiii respectuosi vor fi tratati cu respect. Asadar, cum il inveti bunele maniere?
Ce faci si ce nu faci
A-l invata bunele maniere este un proces zilnic, care va dura in timp si vei avea multe ocazii sa il indrumi in directia corecta. Tine minte aceste sfaturi:
Chiar daca a gresit de cateva ori, nu te grabi sa tragi concluzia ca este prost crescut sau ca tu ai uitat ceva foarte important. Este posibil sa aiba nevoie doar de una sau doua lectii de bune maniere pentru ca problema sa se rezolve.
Explica-i clar si invata-l ce anume trebuie sa faca sau nu. In loc sa ii spui un scurt (si pentru el greu de inteles): "Nu mai fi atat de grosolan", spune-i: "Nu este politicos sa ragai la masa, dar, daca o faci, se cuvine sa iti ceri scuze". Sau, daca zbiara prin casa, nu-i spune: "Inceteaza cu tipetele in casa", ci fii mai blanda, ca sa inteleaga in fond ce astepti de la el: "Te rog, nu mai ridica vocea in casa".
Daca cel mic isi exprima sentimentele folosind expresii sau atitudini mai putin politicoase, nu i-o reteza scurt, ci incearca sa reformulezi. De exemplu, cand el zice: "Iahh, imi vine sa vars cand vad chestia asta verde", tu corecteaza-l spunand: "Frumos ar fi fost sa spui ca nu iti place deloc spanacul".
Fii intelegatoare si accepta-i greselile. Aminteste-ti ca nu este inca suficient de matur pentru a sti bine cum trebuie sa se comporte in anumite situatii. Si noi, adultii, gresim adeseori, daramite ei...
Educatia se face doar acasa, cu discretie, in familie. Nu ii tine prelegeri si nu il critica in public, nu il umili si nu il jigni fata de straini, chiar daca greseala a fost destul de mare. A-i face lui o scena de fata cu altii dovedeste ca nici tu nu ai prea fost atenta la lectiile de bune maniere.
Fii consecventa. L-ai invatat de la doi ani sa spuna "te rog" si "multumesc"? La 6 ani este evident ca ar trebui sa le foloseasca.
Oricum, procesul de educatie nu se opreste la o anumita varsta. Nu e niciodata prea tarziu ca sa invete ceva!

Castiga

2008-11-17T08:55:00.000+02:00

Comunitatea „changers” îşi caută câştigătorii! Cine este europeanul cel mai apropiat de problematica mediului înconjurător? Care este ţara cu cel mai mare număr de cetăţeni implicaţi în lupta pentru o lume mai verde? Manifestă-ţi angajamentul şi fii cel mai bun „changer” din Europa! Creează-ţi profilul, avatarul, si login-ul şi participă şi tu la acest concurs, jucând online pe: http://www.thechangers.eu/
Ultima zi a acestui concurs va fi 31 decembrie 2008.
Campania este organizată de Grupul ALDE din Parlamentul European. Scopul acestui joc este de a conştientiza opinia publică cu privire la schimbarea climatică şi de a oferi sugestii despre cum să fim mai responsabili şi mai apropiaţi de natură în viaţa noastră de zi cu zi. Află mai multe detalii: http://www.alde.eu/index.php?id=climate_change_competition0&L=3%26id%3D83

Iarna...vrajbei dintre parinti si copii

2008-11-16T13:22:00.000+02:00

Fara a fi neaparat pesimisti, va anuntam ca vine iarna...Cu zile mohorate, lipsa de chef, dorinta de a sta cat mai mult pe acasa. Numai ca si in casa se face educatie, nu-i asa? poate ca de aici incepe totul. Acum am doar intrebari, solutiile poate vor veni mai tarziu.

Stateam de vorba cu cineva mai zilele trecute in legatura cu metodele de a educa adolescentii care se lasa greu educati. Ce sa le faci, cand se incapataneaza sa creda ca ei le stiu pe toate?" Nu le faci nimic, spunea partenerul meu de dialog. Pur si simplu ii lasi sa se loveasca singuri cu capul de pragul de sus, daca nu asculta; va avea grija viata sa-i faca sa se trezeasca". Cam trist. Oricum, toate teoriile pedagogice sunt doar apa de ploaie, caci fiecare om are personalitatea sa, asupra careia nu poti interveni cu sabloane.
http://www.as-9.blogspot.comAti avut uneori impresia ca vorbiti cu peretii si nu cu propriul vostru copil? Probabil ca asa si este...Si asta pentru ca el nu vrea sa va asculte sau pur si simplu se gandeste in alta parte si nu da atentie la ce i se spune. O buna comunicare cu copiii nu se obtine fara efort. Parintii trebuie sa se gandeasca la modul in care ar trebui abordat copilul lor atunci cand vor ca acesta sa ii asculte si sa raspunda pozitiv cerintelor formulate. Comunicarea deschisa intre copii si parinti este extrem de importanta, stabilirea unei bune comunicari fiind de un real folos in viitor, pentru ambele parti.Care ar putea fi principalele etape in stabilirea unei comunicari deschise cu copilul dvs?In primul rand, tanarul trebuie sa simta mereu ca parerile si deciziile lui sunt ascultate si respectate, ca sentimentele lui sunt acceptate. Aveti mereu in vedere acest fapt atunci cand vorbiti cu copilul dvs. Acceptati si respectati sentimentele copilului dvs chiar daca nu impartasiti aceleasi pareri. A accepta ceea ce simte nu inseamna, in mod necesar, ca acceptati si modul in care actioneaza ca urmare a sentimentelor lui (de exemplu, puteti accepta faptul ca e furios, dar nu trebuie sa acceptati faptul ca incepe sa devina violent). Daca esuati in a accepta sentimentele propriului copil, atunci acesta va intampina greutati in a comunica cu dvs.Atitudinea pe care o adoptati atunci cand vorbiti cu copilul dvs este o alta problema foarte importanta. Adoptarea unei atitudini pozitive fata de adolescent este tot atat de importanta ca si cuvintele pe care le alegeti pentru a va exprima fata de el. Chiar daca alegeti sa va exprimati prin intermediul unor cuvinte pozitive, o atitudine negativa le va contrazice, cuvintele ajungand sa-si piarda sensul pozitiv. Cand adolescentii sunt tristi sau suparati, ultimul lucru pe care ar vrea sa-l auda este sfatul sau punctul de vedere al altcuiva. Acest gen de discutie s-ar putea sa-i faca sa se simta si mai rau. Incercati sa va ascultati copilul atunci cand e trist sau suparat, admiteti-i durerea interioara si dati-i o sansa sa vorbeasca despre durerea lui. Acest tip de abordare il va ajuta sa se simta mai bine, sa nu mai fie confuz si mult mai capabil sa faca fata problemelor sentimentale. Uneori parintii se supara pe copii lor si folosesc cuvinte nepotrivite. Parintii ar trebui sa lucreze asupra autocontrolului atunci cand ii deranjeaza o anumita situatie. Autocontrolul ii va ajuta sa nu raneasca sentimentele propriului copil, astfel putand sa-i dea un bun exemplu despre cum sa procedeze atunci cand e suparat, pentru a nu rani pe ceilalti.O buna comunicare necesita multa munca, timp si practica. Iata cateva exemple pentru a aborda o discutie cu copilul dvs:Utilizati limbajul personal pentru a va exprima sentimentele. De exemplu, in loc sa-i spuneti "M-ai enervat atunci cand...", spuneti "M-am simt destul de enervat/a cand..." Incurajati-l sa comunice prin intrebari deschise: in loc sa intrebati "Iti place scoala?", intrebati: "Ce-ti place la scoala? Ce nu-ti place?"Faceti ca rezolvarea problemelor sa va transforme intr-o echipa pe dvs si pe propriul copil. S-ar putea sa va surprinda in mod placut! Sprijiniti-l intotdeauna, chiar daca nu sunteti mereu de acord cu actiunile lor. Acordati-i incredere. Daca aveti incredere in el, atunci si el va va acorda mai multa incredere. Laudati-l si incurajati-l. Nu-l etichetati, spunantu-i "incapatanat", "oaia neagra a familiei" etc.Jucand rolul parintelui de adolescent, ajutati-va copilul sa-si dezvolte respectul de sine. Va urma...

Copii cu hiperactivitate

2008-11-14T21:54:00.001+02:00

Un copil sare si topaie, lovindu-se de pereti, transformand sala de clasa sau propria casa intr-o arena. Un altul nu poate citi sau memora tabla inmultirii sau se rataceste adeseori pe coridoarele scolii pentru ca incurca stanga cu dreapta. Altul nu poate arunca sau prinde o minge si se impiedica la tot pasul,fiindu-i greu sa navigheze prin spatiul inconjurator. Apoi mai sunt si acei copii care au caderi nervoase si emotionale deoarece sunt cronic prea stimulati sau excitati de lumina si zgomot. Toti acesti copii sufera de ADHD (attention deficit hyperactivity disorder), dyslexia (copilul are probleme de invatare: dificultate in recunoasterea si intelegerea limbajului scris) si dyspraxia (incoordonare musculara totala sau partiala).
Intre anii 1976-1993 aceste probleme de invatare, "learning disabilities", au crescut de trei ori in Statele Unite.Este curios ca aceste cazuri sunt tipice in America de Nord si mult mai putin in Europa. Copiii cu probleme ADD sunt aproape absenti in restul lumii, inclusiv in Japonia, o alta tara puternic industrializata. Cu toate acestea copiii japonezi crescuti in America de Nord sunt afectati in aceeasi masura ca si cei americani.
Aceasta curiozitate a inceput sa fie rezolvata pe la inceputul anilor 1970, iar solutiile si raspunsurile au fost publicate in 1981 in IPOTEZE MEDICALE (vol.7) ,de catre o bunica, Vicky Colquhoun si fiica ei Sally Bunday din Anglia. Ele nu au avut o pregatire stiintifica dar aceasta a fost inlocuita de un acut spirit de observatie. Munca lor, dupa aproape 10 ani de ridiculizare, minimalizare sau trecere sub tacere din partea profesionistilor, a initiat o revolutie in psihiatrie. Vicky este acum strabunica, Sally este bunica, iar copilul lui Sally care suferea de ADHD (ca si alte mii de copii) s-a vindecat. Ele au invatat cum sa previna aceasta boala de la primele ei semnale.
Dyslexia e intilnita in randul populatiei intr-un ingrijorator procent de 10%! Adeseori e gresit diagnosticata ca retardare,dar prin tehnici speciale de invatare, "one-on-one teaching", poate ajuta acesti copii sa o depaseasca, in special daca este avuta in vedere inca din anii pubertatii.Diagnosticul, daca nu chiar rata in care apare ADHD, pare sa creasca exponential asa cum este recunoascut chiar de catre doctorii canadieni.Folosirea medicamentului Ritalin (a carui vinzare aduce multi-bilioane de dolari) a crescut cu 400% din 1995. Ca urmare, Health Canada s-a ingrijorat suficient de mult incat sa deschida o ancheta (Medical Post - 1 Decembrie 1998), ale carei rezultate inca nu au fost facute publice.
ADHD este de obicei tratata cu medicamente stimulente (de ex. Ritalin) deoarece se pare ca temporar acestea au un efect opus aupra copiilor decat au asupra adultilor. Desigur, cind ai de-a face cu o tornada care ravaseste totul in jur, poti ajunge sa accepti si o prescriptie pentru droguri daca doctorul ti-o recomanda. Multi parinti nu stiu insa ca nu exista o mare diferenta intre Ritalin si cocaina. In 1995, "The U.S. Drug Enforcement Agency" a avertizat doctorii in legatura cu asemanarea chimica dintre cocaina si Ritalin. Acesta este clasificat in U.S. ca o substanta clasa II, impreuna cu heroina, morfina, barbituricele si cocaina. Se poate verifica editia curenta a Compendiumului Canadian de medicamente, CPS, paginile 1392-1393, pentru toate detaliile producatorului.
In U.S., 330 milioane doze de Ritalin se iau zilnic, in timp ce in restul lumii se consuma doar 65 milioane pilule pe zi. Deindata ce un copil atinge varsta pubertatii, efectul Ritalinului se schimba sub influenta transformarilor hormonale, si acesta actioneaza ca un adevarat accelerator, "speed", cu efecte devastatoare: violenta, sinucideri, depresie, etc. Din acest moment, tratamentul se comuta pe Prozac. In luna ianuarie a anului 2000, Asociatia Medicala Americana s-a declarat alarmata de faptul ca exista copii in virsta de 2 ani, tratati cu Ritalin, in timp ce altii la 5 ani sunt deja trecuti pe Prozac. Efectele de lunga durata asupra creierului in dezvoltare sint inca necunoscute deoarece nici un studiu nu a fost efectuat. Exista totusi evidente care arata ca folosirea pe termen lung a Ritalin-ului reduce circulatia singelui spre creier, intrerupe actiunea hormonilor de crestere si poate cauza depresie si insomnie. Novartis, producatorul Ritalin-ului,declara in niste informatii recent publicate: "modul in care actioneaza asupra omului nu este complet inteles…", dar 9 tone din acest produs este inghitit de copii in fiecare an.
IN EXPLORAREA DEFICIENTELOR NUTRITIONALE
Bunica Vicky impreuna cu fiica ei Sally au observat cum copilul lor, care suferea de ADHD, desi mult mai insetat decat alti copii, producea mult mai putina urina. Ce se intimpla cu toata apa bauta, unde ajungea ea? De asemenea au mai observat caci copiii cu ADHD aveau astm, piele si par uscat, in proportie mai mare decat alti copii. Ele au fondat Grupul de sprijin al copiilor hiperactivi din Anglia si au inceput sa observe acesti copii cu foarte mare atentie.Au inceput sa studieze literatura tehnica asupra biochimiei si absorbtiei apei.
Curand au invatat ca pielea are proprietatea de a fi impermeabila datorita actiunii acizilor grasi esentiali care (ca si toate vitaminele dealtfel) trebuiesc zilnic asigurati prin hrana. Au tras concluzia ca acesti copii cu ADHD pierd apa rapid prin piele deoarece mecanismul impermeabilizarii nu functioneaza: acizii grasi esentiali erau in mod cronic eliminati. Prin urmare, pielea lor era mai putin protejata impotriva infectiilor si alergiilor (de aici frecventa eczemelor si a astmei). Pe masura ce studiul lor inainta, au aflat ca acizii grasi esentiali (AGE) din hrana, sunt transformati prin intermediul ficatului si al metabolismului in acizi grasi polinesaturati (AGPN). Acesti AGPN constituie cea mai importanta hrana pentru creier, fara de care perceperea, cunoaserea, memoria, atentia, orientarea in spatiu, precum si ochii nu pot functiona corespunzator.
Vicky si Sally au tras doua importante concluzii:
1: hiperactivitatea se datoreaza unei deficiente in AGE (omega 3 si omega 6).2: acesti copii nu pot converti AGE pe care ii ingereaza in lungul lant de AGPN de care creierul lor are nevoie.
Nu este nici o surpriza ca pentru medicina clasica, atasata de mitul diagnosticelor high-tech, aceasta explicatie bazata pe nutritie si biochimie a fost total lipsita de sens.In acest rastimp, un grup de cercetatori din Olanda si-au pus problema sa creeze cea mai completa arhiva de documente medicale din lume. Ei au studiat toate arhivele de la cel de-al II-lea razboi mondial incoace si au descoperit un fapt foarte interesant. In iarna anului 1945 nazistii au blocat toate liniile de aprovizionare cu mancare care intrau in Olanda si jumatate din tara a fost infometata. Documentele aratau ca acei copii nascuti la 4-12 luni dupa periada de infometare, au avut probleme deosebit de grave, care mai tirziu au fost identificate cu ADHD, dyslexia si dyspraxia. Importanta nutritiei, legata de creier si dezvoltarea neurologica, a fost definitiv recunoscuta!
Simultan, geneticienii au descoperit caci cromozomii 1, 6 si 15 determina predispozitia spre dyslexia, iar cromozomii 6,16 si 20 spre ADHD. Alte studii au aratat ca cromozomul 8p22 este "banuit" de transmiterea schizofreniei. Intrebarea era in acest punct, ce anume determina acest potential. Predispozitia genetica este stabilita din perioada sarcinii cand corpul copilului se formeaza si poate sa apara datorita lipsei de AGE in dieta mamei sau a unor infectii virale in timpul sarcinii.

un text interesant

2008-11-11T19:31:00.000+02:00

Pe copil sa-l tii in strune/De vrei om la toti sa placa /Nu-l lasa orice sa spuna/,Nu-l lasa orice sa faca/,Nu-l lasa dupa placere/,Unde vrea el sa se duca/,Din acelasi lemn se face/,Si icoana si maciuca.

2008-11-11T19:28:00.000+02:00

Cu cat o societate este mai civilizata, cu atat respectul si protectia sunt mai evidente.Persoana umana, este permanent implicata intr-o retea de relatii sociale. Omul nu este niciodata singur, ci intr-o permanenta relatie cu ceilalti. Creand acest dialog din raportul om-societate, se identifica idealurile, aspiratiile, valorile, exprimate in societate si in ofertele ei.In structura vietii sociale, nivelul uman de cunoastere si creativitate a crescut foarte mult. In conceptia omului modern, posibilul si-a luat avant, exista o crestere a competitiei loiale dar si neloiale in viata sociala.Evolutia stiintei, folosirea televizorului modern, calculatorului, telefonului mobil, au ridicat conditia umana dar si o cerinta de continua perfectionare.Comunicarea tot mai larga prin televizor, video, internet, incarcata de informatii, a trezit interese, aspiratii, modalitati de viata, moduri de comportare, feluri de a trai, de a simti si reactiona diferite.Dar toate aceste retele au si un revers, aceste mijloace de comunicare sunt adesea incarcate de contradictii, de interese, manipulari de opinii, existand in acelasi timp si riscul poluarii informatiilor.Exista insa si o diferentiere a nivelului de trai al oamenilor, o crestere a criminalitatii, a consumurilor de droguri, o revolutie a sexualitatii, a delincventei juvenile, in care si tulburarile psihice sunt adesea prezente.
Ca dascali, suntem chemati sa pregatim o lume moral-civica, prin punerea in legatura cu valorile absolute, iar scoala sa deschida noi modalitati de a concepe lumea si conditia umana.Dar pentru o mai buna reusita in activitatea noastra, trebuie urmarite atat etapele de dezvoltare ale copiilor cat si factorii pozitivi si negativi care influenteaza educatia si efectele asupra lor.Cel mai important factor al educatiei este familia. Familia, are mai mult rol formator decat informator. Copiii imita comportamentele parintilor in primii ani de viata, isi formeaza primele impresii, conduite si stari de spirit elementare. Mai tarziu ei vor crede ce cred si parintii sau vor face ce au vazut la parinti.Copiii lipsiti de parinti sau care provin din familii dezorganizate cu greu pot fi educati in spiritul moral. Parintii trebuie sa fie ei insisi un model de viata, cu atat mai mult cu cat vor pretinde mai tarziu realizari din partea copiilor lor.Familia trebuie sa dezvolte laturile sufletesti ale copiilor. Sa-i invete comportamentele sociale, sa-i indrume, sa-i orienteze, sa le arate afectiune.In America de exemplu s-a constatat ca delicventa juvenila apare frecvent datorita lipsei de afectiune si de aici anturajele in diferite grupuri sociale ( discoteci, chefuri, baruri…).Unii copii au tot ce vor, au la dispozitie toata tehnica noua, insa le lipseste afectiunea, persoana cu care sa comunice si isi cauta intelegere in diferite parti. Si am sa dau exemplu o istorioara:• Doi parinti doresc sa faca un cadou copilului lor. Mergand la magazin se adreseaza vanzatoarei:- Doamna, va rog frumos sa ne dati o jucarie pentru copilul nostru. Dorim sa vorbeasca, …sa miste, sa nu se plictiseasca in lipsa noastra.Vanzatoarea uimita de aceasta cerere raspunde:- Domnule, noi nu avem parinti de vanzare!Pentru ca de cele mai multe ori, parintii sunt prinsi in treburi cotidiene sau cred ca banii pot inlocui prezenta lor, nu mai acorda atentie educatiei propriului copil sau afectiune.De asemenea unii parinti exagereaza cu o dragoste sufocanta, educand copii “mamosi” care nu vor putea lua mai tarziu o decizie singuri, iar in societate se vor simti stingheriti.Sunt si cazuri de copii rasfatati pana la exces, care au totul “pe tava” iar acestia vor fi mai tarziu exemple de nonsalanta, nonconformism si neintegrare in colectiv si societate, avand impresia ca stiu totul, ca li se cuvine totul. Si dau exemplu:Pe copil sa-l tii in struneDe vrei om la toti sa placaNu-l lasa orice sa spuna,Nu-l lasa orice sa faca,Nu-l lasa dupa placere,Unde vrea el sa se duca,Din acelasi lemn se face,Si icoana si maciuca.Increderea prea mare a unor parinti in copiii lor, duce adesea la scaparea de sub control a lor, precum si impunerea exagerata a vointei parintilor, contrar vointei copilului.Sub aspectul acestor cateva exemple , consideram ca educatia trebuie facuta inca de la inceput si continuu de catre familie, in vederea unor cat mai bune relatii viitoare cu comunitatea din care vor face parte .Copiii de azi, elevii nostri, vor fi viitorii parinti ai viitorilor nostri elevi . Parintiitrebuie sa asculte sfaturile si indemnurile dascalului, sa accepte, chiar daca nu le place si aspectele negative despre comportamentul copiilor lor, sa incerce impreuna sa le corijeze, fiecare simtindu-se responsabil .La nivelul scolii educatia ajunge intr-un stadiu de maxima dezvoltare, prin caracterul programat, planificat si metodic al activitatilor insructiv – educative.Pentru ca relatia scoala-familie-societate-comunitate sa nu fie rece si distanta ci cat mai eficienta, trebuie sa angajam prezenta vie si directa a dascalului cu lumina interioara a copilului. Educatia prin blandete, prin laude si alintari au efectele cele mai bune. Nu trebuie substituit elevului dialogul cu discursul la distanta prin T.V. sau internet. Pentru ca dialogul si conversatia au mai mult efect afectiv asupra lui. Trebuie apelat la autodirijarea consimtita, la nivelul onoarei si responsabilitatii, al respectului si recunostintei.Intr-o scoala copiii provin din diferite medii sociale si fiecare persoana in parte are particularitatile ei, uneori vazute, alteori nevazute.Pentru a fi mai aproape de ei si a reusi in educatia noastra trebuie sa inlaturam efectele nedorite sa le acordam atentie si afectiune. Atunci cand un copil provine dintr-o familie saraca sau fara parinti, se simte frustrat, marginalizat.Ca modelatori de suflete trebuie sa observam aceste lucruri sa le indreptam, sa-i invatam si pe ceilalti cum sa se comporte cu ei. Acesti copii sufera odata datorita mediului din care provin si apoi datorita efectelor lui.Astfel apare sentimentul de izolare ce duce la o suferinta interioara, sau de refulare ce duce la manifestari nedorite ca: indisciplina, devieri de comportament, anturaje, dorinta de a iesi in evidenta. De multe ori copiii simt in dascali si in colegii lor o a doua familie. Un colectiv de elevi unit, poate salva o astfel de situatie.Redau biletelul unei fetite de clasa a V-a:“Domnisoara, sunt foarte trista si suparata. Tatal meu este in puscarie si mama nu mai am. Mai am un frate si noi nu mancam decat cand ia mamaie pensia.”Sa inteleg aici ca in rest traiau din mila comunitatii. Ce dureros pentru un copil ce priveste in suferinta. Ce alinare pentru un copil care primeste cea mai mica atentie din partea unui om matur!Aici isi pot spune cuvantul orele de dirigentie, care prin tematica lor pot face mai eficiente aceste relatii. Teme precum “Sa ne ajutam semenii”, “Cum ne comportam in societate”( pe strada, in mijloacele de transport in comun, la teatru…)au un rol deosebit in formarea caracterului si a profilului moral-civic.Orele de dirigentie trebuie sa cuprinda planul de colaborare educativa cu familia si de instruire psihopedagogica a parintilor prin lectorate si adunari, planul de orientare scolara si profesionala.Prin adaptarea scolara si sociala intelegem respectarea tuturor normelor si cerintelor mediului scolar si social.Pentru prevenirea si combaterea devierilor de comportament antisocial se pot lua o serie de masuri.“Studiul de caz”- in care se poate prezenta clasei un caz cu un elev “X”, ce se afla intr-o situatie dificila ( se presupune o oarecare situatie). Elevii trebuie sa gaseasca solutii acestei situatii, sa interpreteze cazul, sa afle solutii, sa spuna cum ar putea ajuta acel elev.“Jocul de rol”- asemanator cu psihodrama, ar avea rol pozitiv. Elevii ar trebui sa se transpuna in anumite persoane de ex.: “Familia”- rol de parinte; “Statul”- rol de senator, etc.Elevii ar trebui astfel sa-si cunoasca nu numai drepturile dar si indatoririle.In cadrul scolii, fiecare ora isi are polaritatea ei, cu implicatii in educatia morala.Educatia sanitara spre exemplu prezinta aspecte de igiena corporala, de educatie ecologica, foarte importante pentru societate.In cadrul orelor de cultura-civica, elevii invata un comportament social dar si datoriile fata de tara si societate, respectarea valorilor culturale si traditionale. Pentru ca toti tindem catre nou, iar daca nu este respectul fata de cultura autentica, atunci totul ar parea ca un film expirat.Activitatile extrascolare cu tematica dezvolta anumite aptitudini, calitati, inclinatii catre arta, catre frumos. Ele pot dezvolta spiritul organizator, de colaborare, de echipa si de initiativa al elevilor, care este foarte important intr-o clasa.De asemenea se pot descoperi noi talente, ajuta la orientarea scolara si profesionala a unor elevi ce au inclinatii mai mult practice.Intalniri cu actori de seama, sportivi de seama, etc. trezesc nu numai curiozitatea, dar si interesul si astfel ii putem antrena in activitati scolare.Se poate organiza la nivel de clasa un regulament al elevului cu caracter imperativ de exemplu“Sa nu vorbesc in timpul orei!”“Sa nu chiulesc de la ore!” etc…Un real efect asupra elevilor l-ar avea materialele audio-vizuale cu tematica, de exemplu “Accidentele rutiere”, “Consecintele alcoolului”, “Efectele drogului".Intalnirile prin anumite parteneriate ale scolii cu institutii sau persoane fizice ajuta la o mai buna colaborare intre scoala-elevi-parinti. De exemplu o intalnire cu un medic, parinti si elevi, avand ca tema, “Riscurile fumatorului” sau o intalnire cu un reprezentant al politiei avand ca tema “ Combaterea furtului”.Nu in ultimul rand orele de religie au un rol important; profesorul de religie poate arata ca atunci cand nu ne vede nimeni, ne vede totusi cineva.Orele de religie au caracter moralizator, spre exemplu atunci cand o persoana se simte frustrata sau neindreptatita, poate fi ajutata sa depaseasca aceasta stare prin credinta si nadejde in Dumnezeu, sa inteleaga ca pot gasi un sprijin, ca nu sunt singuri.Elevii sunt invatati sa ajute aproapele, sa respecte semenii, sa respecte natura, sa-si cerceteze constiinta.Iisus Hristos ca pedagog suprem ofera un model de urmat de catre toti. Cel putin respectul fata de Dumnezeu ar putea indrepta unele lucruri.De asemenea elevii pot fi antrenati chiar impreuna cu parintii la diferite actiuni filantropice. La nivel de clasa prin ajutarea unui coleg, la nivel de comunitate prin vizite la diferite centre de copii abandonati sau azile de batrani, sau la nivel de tara, oferind si ei diferite ajutoare spre exemplu pentru sinistrati sau copiii strazii.Putem fi de folos semenilor prin iubire crestina si constiinta morala “Ca nimeni nu este asa de bogat si puternic incat sa nu aiba nevoie de altii si nici atat de sarac si slab sa nu poata ajuta pe altii”.Ideea de pacat, de constiinta morala, de dreptate si modestie inteleasa la o varsta frageda, poate educa intr-un spirit mai bun al comunicarii cu semenii.Intelegerea diferentei dintre bine si rau, dintre pacat si pedeapsa, ne poate ajuta la acceptarea realitatii, la indreptarea relatiilor tensionate, la imbunatatirea colaborarii cu societatea, dupa cum si Apostolul Pavel spune, “Caci toate-mi sunt ingaduite, dar nu toate de folos”

dragutii

2008-11-09T19:23:00.001+02:00

castiga bani pe net

2008-11-09T19:22:00.001+02:00

bine de stiut!

2008-11-09T18:45:00.000+02:00

New Product

cod de votare

2008-11-09T09:37:00.002+02:00

Conflictul dintre generatii

2008-11-09T08:32:00.000+02:00

Un subiect controversat care si in ziua de astazi creeaza dispute intre generatiile anterioare si cele de acum.Discutiile purtate pe acest subiect nu au sfarsit niciodata printr-un acord comun intre cele doua parti, conceptiile lor fiind contrare una alteia. Conflictul dintre generatii este o realitate regasita in lumea noastra inca de la caderea in pacat.
Oricum s-ar fi manifestat in trecut vesnicul conflict dintre generatii, cu siguranta nu a avut vreodata valentele timpurilor noastre. Acest conflict, care se transforma in multe situatii in ruptura intre generatii, e una din problemele acute si actuale ale societatii noastre, aflata intr-o necontenita si haotica reforma. E de ajuns sa deschizi televizorul ca sa afli „starea natiunii”. Cei mai derutati si lipsiti de repere sunt tinerii. Ei au la dispozitie toate conditiile ca sa-si dea viata peste cap.
Delincventa juvenila, cresterea ratei prostitutiei, abandonul scolar, avorturile in randul tinerelor sau nebunia drogurilor sunt rezultate „firesti” ale acestui haos generalizat, sunt o cruda realitate. Parintii tinerilor adolescenti de astazi, cunoscand toate aceste pericole latente, nu stiu ce sa faca mai intai pentru a-si proteja odraslele.E de ajuns ca parinte sa arunci intamplator un ochi spre televizor pe TV K-lumea sau MTV la emisiunile ce transmit imagini din cluburile capitalei, ca sa intelegi dezlantuirea si descatusarea tinerilor prin discoteci, ca sa vezi ce inteleg majoritatea dintre ei prin distractie. Daca apoi comuti pe stirile de la ora 5 sau afli de vreun vecin ca fiul lui se drogheaza sau ca este homosexual, intelegi ca azi nu-i nimic mai greu decat sa fi parinte. Mii de griji, de temeri si sa o spunem sincer, in cea mai mare parte justificate.Tinerii de azi au o mai mare disponibilitate spre nou, si, atat timp cat parintii nu vor pricepe ce-i un modem, un mIRC, un download, un skater, un ring-tone sau un A6, dialogul se leaga greu. Ei arata compasiune „babacilor”, nu mai iau in seama ce spun acestia, ii gasesc cicalitori, nedrepti, rai… Adolescentii vor sa fie intelesi inainte de a fi judecati si sa li se acorde mai mult credit. Dar cum sa acorzi mai mult credit copilului cand nu ai incredere in el?Parintii vad pe strada tineri de-o varsta cu fata sau baiatul lor vorbind murdar, facand diferite gesturi obscene… si se ingrozesc; acestia sunt copiii altor parinti, unor parinti ca si ei. Cum sa faci ca parinte sa te apropii de copil si sa-l faci sa priceapa ca teribilismul sau badarania nu-s o buna carte de vizita? Cum sa faci sa nu-l lasi sa se dea singur/-a cu capul de pragul de sus pentru a intelege ca un lucru nu merita facut?Imi amintesc ca intr-o pauza dintre ore o tanara eleva de liceu m-a intrebat ce sa faca sa-si convinga parintii sa o lase sambata seara in club. I-am raspuns ca trebuie sa-i convinga ca totul e ok, ca e atmosfera buna si ca se afla intr-un anturaj de incredere. ‘’Pai, zice fata, nu-i asa, e nebunie acolo, iar apoi, pe cei din gasca parintii ii stiu bine de la bloc, sunt niste lepre… Atunci, zic eu, se pare ca vrei un lucru rau, iar atitudinea dumnealor este justificata intru totul ‘’. Parintii sunt datori sa insufle copiilor obiceiuri bune si sa-i fereasca de anturaje dubioase.Cum sa-ti faci din parinti niste prieteni? Castigandu-le increderea! Aratandu-le ca esti matur si responsabil… Treaba aceasta cere timp si efort. Pentru asta e nevoie de fapte, de dovezi. Si de eforturi sustinute.Odata castigata, increderea trebuie si mentinuta. Un parinte care, aflandu-se in diverse situatii, a inteles ca poate avea incredere in fiul sau adolescent, nu va avea suspiciuni in ceea ce priveste anturajul sau locurile pe care acesta le frecventeaza.Numai ca, de cele mai multe ori, adolescentul inclinat spre libertinaj nu stie ce metoda sa mai foloseasca, ce minciunica sa mai invoce ca sa-si fenteze parintii. Nevinovatele minciuni descoperite mai tarziu sporesc neincrederea parintilor in copiii lor.Adolescentii se rusineaza sa spuna adevarul despre ei insisi. Isi deschid greu sufletul in fata parintilor, nu neaparat din cauza eventualelor pedepse, ci de rusine. Cel putin la inceputul anilor de liceu tinerilor le e teribil de rusine numai gandindu-se ca parintii ar putea afla ca fumeaza, ca si-au cumparat vreo revista deocheata sau ca se unduiesc prin discoteci ca dansatoarele din cluburile de strip-tease.Nu cred ca adolescentii de azi, pentru a fi feriti de rele, trebuie incuiati in casa. Cred ca unii din parinti ar trebui sa dea dovada de mult tact si de o mai mare flexibilitate. Obedienta nu aduce respect si nici o mai buna comunicare.Tanarul ar trebui sa fie sincer cu sine si sa plece de la premiza ca parintii ii vor binele. Conflictul, in multe cazuri, se limiteaza la un singur aspect, acela ce tine de alegerile tinerilor. Adevaratul conflict este intre tinerii care vor sa o ia pe aratura si parintii care vor sa le arate calea dreapta. Sunt convins ca daca adolescentii ar dovedi ca merg pe drumul bun, parintii nu s-ar mai osteni sa-i controleze intr-atat, n-ar mai fi nici suspiciuni si, pana la urma, acest conflict intre generatii s-ar reduce semnificativ.Castigand increderea parintilor lor, adolescentii ar putea sa iasa din casa mai des in locurile publice cu prietenii. Din pacate, nu sunt multe locuri tineresti de bun gust. Asta este,intr-adevar, o problema pe care oamenii bisericii ar trebui sa o aiba in vedere. Ce alternativa putem oferi tinerilor? Ce activitati educative, sanatoase avem a le oferi? Tinerii nostri crestini au nevoie de cluburi, de cenacluri, poate chiar de cafenele ortodoxe de tipul „Monk’s Rock” (vezi „Tinerii vremurilor de pe urma – ultima si adevarata razvratire”, Sophia, p. 214), dar acesta e un alt subiect ce ar trebui tratat pe larg, cu o alta ocazie.
Natura umana face ca tinerii sa fie caracterizati prin nerabdare, excentricitate, exagerare, pe cand cei varstnici, cu experienta lor de viata, se situeaza la polul opus, multi dintre ei fiind convinsi ca numai dansii au dreptate. De aici si conflictele."Sunt superficiali, sunt teribilisti, nu au simtul masurii, nu ne mai putem intelege cu ei", se revolta adesea parintii."Nu ne-nteleg, vor sa fim ca niste roboti, sa executam doar ce vor ei, nu ne lasa sa traim experiente din care sa invatam singuri, ne considera niste ratati" - protesteaza copiii acestora. Adica, de o parte a baricadei sunt tinerii care-si cer dreptul de a fi independenti, de a fi tratati ca "oameni mari", iar pe de cealalta parte a baricadei stau parintii, bunicii si profesorii care doresc sa ne fereasca de necazuri, dorindu-ne perfecti dintr-odata, astfel formandu-se un dezechilibru intre cele doua tabere, din care cel mai des nimeni nu reuseste sa gaseasca o cale amiabila, ajungandu-se la adevarate "razboaie". Este natural, fireste, ca parerile, interesele, necesitatile, simpatiile si dispozitiile tinerilor sa difere de cele ale parintilor lor, fiindca societatea actuala nu mai este cea de acum 15-20 de ani. Atat timp cat suntem mici, cuvantul parintilor e LEGE, insa cu trecerea anilor crestem nu numai noi, dar si dorinta de a nu ne mai subordona lor intru totul. Unul dintre principalele motive ale conflictelor intre generatii este si asa-zisa "sete de libertate a tinerilor". Este un pas gresit incercarea parintilor de "a-si incuia" copii in casa pentru a le feri de rele, fapt ce nu va aduce decat la lipsa de respect si indepartare reciproca. Cel putin ar trebui sa ni se creeze iluzia de independenta, chiar daca in realitate ar fi controlata din umbra.
Din pacate,conflictul dintre generatii este o realitate devenita pe zi ce trece mai profunda si transformata intr-o prapastie de netrecut. Puntile de comunicare pot fi construite cu mult tact,rabdare si credinta in Dumnezeu.
Autori :Mironeanu Adina-Maria
Vieru Alexandra-Elena

Definitii

2008-11-07T20:55:00.000+02:00

Scoala = Instituţie de învăţământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituţie; învăţătură, învăţământ. (Cf. DEX)

Argumente pro
Şcoala de astăzi ne pregăteşte pentru viaţă pentru că îi oferă copilului instrumentele necesare pentru a se descurca după absolvirea ei.
Argumentul 1: Informaţiile acumulate în timpul şcolii îl ajută pe copil să ajungă la o facultate.
Materia predată în ciclul liceal are un caracter general, însă există şi anumite clase de profil unde elevul se axează pe ceea ce doreşte să înveţe pentru a intra la facultate. Facultatea reprezinta o instituţie care îl pregăteşte pe student pentru o anumită carieră. Accesul la aceste instituţii se face pe baza informaţiilor acumulate în anii de studiu din liceu. De aceea putem considera că informaţiile primite de elevi în timpul şcolii sunt folositoare în construirea laturii profesionale a vieţii.
Argumentul 2: Şcoala îi dezvoltă elevului spiritul de competiţie.
În timpul şcolii, elevul interacţionează cu numeroşi copii de aceeaşi vârstă cu el. Acesta va fi stimulat de dorinţa lui de a se afirma şi va produce rezultate mai bune atât în ceea ce priveşte studiile, cât şi în ceea ce priveşte conduita şcolară. O data familiarizat cu acest sistem de lucru, elevul va avea aşteptări mai mari în ceea ce priveşte realizările lui. Dacă la locul de muncă acesta va fi pus într-un mediu competitiv în care există posibilitatea de promovare,omul va lucra mult mai bine şi mai eficient.
Argumentul 3: Şcoala impune elevilor un ritm de munca constant.
Fiind obligat să meargă la şcoală în fiecare zi lucrătoare şi să respecte un anumit program, elevul se va obişnui cu aceste reguli cu care va fi nevoit să se confrunte şi mai târziu la serviciu. Totodată, elevul îşi va găsi în timpul şcolii propriul ritm în care poate învăţa nestingherit şi fără a se surmena. El îşi va împărţi timpul în aşa fel încât programul de învăţat să fie cât mai echilibrat.

Argumente contra
Şcoala românească de azi nu ne pregăteşte pentru viaţă pentru că metoda de predare e deficitară.
Argumentul 1: În şcoală elevii învaţă noţiuni care nu le folosesc în viaţa reală.
În procesul de predare a materiei se pune accentul mai ales pe partea teoretică a informaţiilor. Acest lucru are două efecte negative: pe lângă faptul că elevii reuşesc să înţeleagă mult mai greu explicaţiile în lipsa unei demonstraţii practice, ei nu vor reuşi să aplice partea teoretică în lumea reală în timp util. De aceea putem considera că majoritatea noţiunilor predate în şcoală nu ne pregătesc pentru viaţă.
Argumentul 2: Deprinderile practice au o pondere scăzută.
Un copil acumulează deprinderi practice doar în ciclul primar şi le reţine toată viaţa. Deprinderi cum ar fi scrisul, cititul sunt folositoare în viaţa de zi cu zi, spre deosebire de informaţiile predate în ciclul gimnazial şi cel liceal care nu au aplicabilitate în lumea din afara şcolii. De asemenea, elevul este încurajat să înveţe aceste informaţii pentru a le folosi pe termen scurt, în cadrul extemporalelor şi testelor. Astfel, notele au devenit mult prea importante, iar elevii asimilează informaţiile mai mult mecanic şi de aceea odată cu trecerea timpului sunt uitate.
Argumentul 3: Modul de notare nu reflectă capacităţile elevilor.
O clasa de elevi din şcolile româneşti este alcătuită din aproximativ 30 de persoane .La o asemenea clasă fiecare materie este predată de către un profesor, de aceea acesta nu are timp destul pentru a se ocupa de fiecare elev in parte. Astfel, modul de notare/ascultare nu poate fi aplicat decât pe termen scurt. Elevul este ascultat într-o zi şi primeşte nota 3 pentru ca nu şi-a învăţat, însă la următorul extemporal anunţat va lua nota 10 pentru că a reuşit să memoreze materia. Astfel de exemple sunt foarte des întâlnite în şcolile româneşti, însă nu sunt în beneficiul elevului care în scurt timp uită ce a învăţat pentru test. Cea mai bună soluţie ar fi o evaluare amplă a elevului care să dureze pe tot parcursul anului şcolar, ceea ce va avea ca efect repetarea noţiunilor şi automat introducerea lor în memoria pe termen lung.

Sensul existentei

2008-11-02T16:08:00.000+02:00

Decursul existenţial uman a reprezentat întotdeauna un subiect important al reflecţiilor adânci şi concentrate survenite la un moment dat ca o necesitate.Astfel, pornind de la naştere şi culminând cu atingerea onorabilei senectuţi, viaţa se bazează pe o consecvenţă alertă, pe o persistenţă unică a scopurilor, pe o îndârjire, poate, a timpului, de a ne păstra vii.Prin sensul propriei vieţi două persoane distincte ar înţelege lucruri diferite.Pentru tineri, sensul propriei vieţi, înseamnă motivaţia, idealul sau pretextul existenţei.Pentru oamenii în vârstă, sensul vieţii lor a fost anevoios, îndreptat de mult spre îndepărtatul orizont, acum aproape depăşit.Indiferent de vârstă, umanitatea se conduce după principii morale, dar, azi, mai mult ca oricând, contemporaneitatea pare să-şi ceară tributul, căci, nu dogmele bisericeşti, nici mântuirea nu mai sunt ţelul existenţei, ci valorile dominante, suprapuse virtuţilor şi subordonate viciilor.Astăzi, ţelul nu mai ţine cont de oameni, sau oamenii depăşesc bariere fixe pentru a-l atinge. Nu se mai ţine cont de timp, de demnitate sau responsabilitate. Nimeni nu-şi mai asumă datoria împlinirii valorilor morale. Pentru că toţi urmează şi îndeplinesc ideologii distincte, dar comune, prin apartenenţa lor la doctrina de tip hedonist. Se concentrează astfel asupra acumulării gradului ridicat de confort sau de plăceri, căci consideră viaţa bună, suma tuturor plăcerilor trăite.Mai mult decât atât, s-ar putea vorbi de o slăbire a acestui individualism traumatizant pentru dezvoltarea societăţii, însă compensat de fenomenul de desacralizare a divinului şi divinizare a umanului.Astfel, sensul existenţei umane e complex, diversificat de fiecare moment depăşit, amplificat în importanţa lui de orice alte implicaţii ale vieţii asupra socialului.Necesitatea persuadării conştiinţei de corectitudinea propriilor alegeri privind necunoscutul viitor, e pusă pe seama nevoii de concentrare, de încurajare şi suport.Indiferent dacă sens înseamnă motivul sau direcţia vieţii, conştiinţa umană nu permite eliberarea eului de valorile morale, împiedicând dispariţia principiilor, concretizându-le.Scopurile morale sunt motivul existenţei, căci niciodată indiferent de convingerea religioasă a individului, familia, iubirea, sănătatea, reuşita, nu vor reprezenta mai puţin decât lucruri demne de urmat în viaţă.Tot umanitatea e responsabilă pentru existenţa acestor valori, care ajută la definirea binelui şi răului, căci, mai înainte de toate, raţiunea umană are nevoie de suport pentru a se dezvolta. Iar dezvoltare, însemnă evoluţia prin care se încearcă atingerea unei vieţi ideale, dictate de raţiune şi sentiment deopotrivă, amplificate de bunăstare şi pace, dictate de armonie şi de reuşită.Dincolo de acestea, vârsta determină viziuni diferite, asupra sensului vieţii, după îndelungi cugetări, sau pur şi simplu părăsind raţiunea, dominând sentimentul.În special, la vârste fragede, valorile religioase îşi pierd din tăria cu care altădată conduceau individul, păstrându-se doar în sfera acumulării de cunoştinţe a persoanei respective.Nici măcar sacrul sau credinţa, ori valorile juridice, prin dreptate şi pace, nu mai reuşesc să stăpânească pornirile individualiste.Acestea sunt responsabile de pierderea interesului pentru sensul vieţii şi de apariţia doctrinei de tip hedonist. O doctrină care, neţinând cont de timp şi spaţiu, conduce, dezvoltând societatea din punct de vedere economic, prin ambiţia fiecărui individ de a-şi cunoaşte limitele abia după câştigarea luptei cu poziţia socială anterioară, prin atingerea bunăstării.Poate idee preconcepută datorată evoluţiei, sau cauzatoare de evoluţie, nevoia de îmbogăţire dictează evident astăzi, într-o societate în care barierele sociale continuă să existe, fiind depăşite doar de ambiţie şi curaj, de motivaţie supremă şi siguranţă.Eforturile individului se concentrează, iniţial, asupra descoperii unei motivaţii a fiinţei, unui scop al luptei, apoi, după revelaţii diferite, urmează adoptarea deciziei vitale. Indiferent de aceasta, următorii paşi pornesc din aceeaşi necesitate a conştiinţei de a fi urmate, de a depăşi raţiunea şi sentimentul, ajungând la inconştienţă şi aparentă naivitate.Motivaţia existenţei se defineşte cronologic, odată cu acumularea de cunoştinţe şi experienţă, nefiind posibilă fără o bază solidă a diversităţii.Privind opţiunea religioasă a motivaţiei, reacţiile sunt reticente, căci principiile dogmatice se degradează, în pofida eforturilor culturale de a le redobândi.Acestea se pierd prin antagonismul dintre atingerea scopului, care nu mai tine cont de limite, individ ori lege, fie ea morală, şi faptele presupuse de respectarea Bisericii, care ar împiedica evoluţia social-economică.Înainte, datoria supremă însemna mântuirea, acum, doar persoanele în vârstă, din nevoie sau plăcere, din cunoştinţe vechi sau noi, mai pot spune, pornind din suflet, că sensul existenţei lor se îndreaptă spre dobândirea vieţii veşnice în Împărăţia Cerurilor.Doar ei, cu smerenie şi virtuţi, cu pocăinţă şi credinţă, mai pot ajunge la ţelul suprem. Deoarece, doar acestea mai pot depăşi doctrina, pot învinge setea şi lăcomia, diversele vicii, amplificate enorm de contemporaneitate, ca o regulă necesară a supravieţuirii.Exemplul acesta nu trebuie numai individualizat, ori subliniat, ci trebuie urmat din legea firii, prin întărirea comuniunii cu Dumnezeu. Prin slăbirea acesteia, ca urmare a păcatului strămoşesc, a determinat, pe de-o parte, nevoia unui efort sporit pentru a împlini legea lui Dumnezeu şi, pe de altă parte, înclinarea spre păcat.Privită din punctul de vedere religios, întreaga noastră viaţă e, poate, nu mai mult decât, o suită de păcate înmulţite şi amplificate prin efortul iertării lor.Pornind de la educaţia precoce, culminând cu mentalitatea şi raţiunea fiecăruia, tendinţa şi capacitatea omului de cunoaştere a adevărului, au slăbit, ne mai reuşind să învingă ispita.Am putea vorbi de o corelaţie, o absolută potrivire între sensul vieţii, ca direcţie prestabilită a raţiunii, şi credinţă, iubire faţă de Dumnezeu, căci pregătirea următorilor paşi nu mai e atât de anevoioasă, ci se bazează pe încredere şi experienţă, nu se mai dezvoltă spirit de aventură în necunoscut, nu se mai ajunge la naivitate sau inconştienţă. O dată cu trecerea timpului, deciziile devin vitale, adoptate conştient şi reflectate îndeajuns, pornind de la înţelepciune. Înţelepciune născută din experienţă, experienţă acumulată în timp cu trudă şi răbdare, toate, după parcurgerea parţială a vieţii.O parcurgere pornită din motivaţii şi scopuri, continuată prin credinţă şi lăcomie, laolaltă, încununată de pace şi armonie.Survenite poate la momentul potrivit, după ani în care principiile depăşeau credinţa, sufocau voit încercarea de „recreştinare” .Fie la început, fie culegând foloasele, vârsta umană se defineşte prin evoluţie gradată şi anevoioasă, constituită în cunoştinţe sau experienţă, încununată de atingerea scopului suprem şi a idealului propus, fie la un moment dat, fie întâmplător, la o răscruce de drumuri ale vieţii.Neţinând cont de limite sociale, sau vârstă, sensul vieţii este însăşi conştiinţa umană, prin complexitatea deciziilor necesare ori a interminabilelor şi inevitabilelor intervenţii ale raţiunii asupra parcursului însuşi.În confirmarea acestora, se poate vorbi despre inovaţia filosofică a ultimilor ani., dezvoltată din nevoia de concretizare a făgăduinţelor şi a permanentelor analize.În pofida întrepătrunderii realului în ficţiune, a moralei în credinţă, a erorilor în faptele juste, filosofia mai caută încă răspunsuri.Iar acum ,mai mult ca niciodată, sensul vieţii reprezintă o dilemă. O dilemă pentru a cărei răspunsuri au fost necesare îndelungate reflecţii.Trăirea mai multor vieţi, aceasta este singura oportunitate a omenirii., singurul mijloc prin care decursul existenţial nu va mai fi o povară a raţiunii. Nici alegerile greşite ori paşii insuficient analizaţi şi calculaţi, nu vor mai fi interzişi.Se unifică astfel viziunile, ne mai ţinându-se cont de vârstă, ideologii, dogme, doctrine sau poziţii sociale, nemaifiind necesare barierele sau ascensiunea comună.E adevărat, îndepărtându-se de sacru şi credinţă, tinzând spre calificativele contemporaneităţii, prin aceste retrăiri, morale, nu fizice, sensul vieţii îţi găseşte cursul şi rezolvarea temeinică.

Ce mai fac romanii

2008-11-02T08:55:00.000+02:00

Perioada de tranzitie a modificat radical comportamentul oamenilor, care au trecut de la asuprire la libertate, dar si de la coada la paine la cea pentru cumpararea unui Ferrari.Daca inainte de 1989 romanii aveau ceva bani, dar le lipseau produsele pe care sa-i cheltuiasca, acum ei sunt fascinati de cumparaturi si de petrecerea timpului liber in malluri. Valoarea lor fundamentala este banul, care le ofera atat placerea de a-si umple cosurile in hipermarketuri, cat si o pozitie mai buna in cadrul comunitatii. La nivel regional, Romania este una dintre cele mai atractive piete regionale
pentru brandurile de top ale industriei luxului, alaturi de Ucraina, deoarece in ultimii 20 de ani apetitul romanilor pentru lux a devenit de nerecunoscut. Pe vremea lui Ceausescu, etichetele supreme ale luxului erau gentile-diplomat bulgaresti, hainele de astrahan, caciulile de vulpe argintie, covoarele de Cisnadie, deodorantele Farmec si televizoarele Snagov. Astazi, romanii isi afiseaza luxul prin masini care cu greu pot fi intalnite prin marile capitale ale Europei, prin haine cumparate direct de la Milano si prin case de sute de mii de euro. In ciuda evolutiilor financiare multumitoare, romanilor le lipsesc inca reperele morale si culturale. Lipsiti de modele, ei cad victime ale industriei audiovizuale, care face sa conteze numai persoanele care castiga rapid averi si obtin cu usurinta statutul de vedete.

Romanii: pesimisti, bantuiti de demonul financiar si ingroziti de falimentul propriilor vieti.In afara banilor, cele mai puternice valori ale romanilor raman cele traditionale, legate de casa, familie si sanatate. "Romania are o traditie rurala foarte puternica, iar valorile fundamentale ale cetatenilor sunt legate de casa, familie si de sanatate", explica antropologul Alexandru Balasescu. Psihologul Delia Stratilescu remarca insa o fluidizare a topului valorilor, concretizata prin instabilitatea unor valori precum altruismul, bunatatea, relatiile armonioase cu ceilalti, prin exacerbarea altor valori precum avantajele economice ori prestigiul social, precum si prin scaderea intensitatii valorilor morale ale tinerilor. "Valorizarea avantajelor economice inseamna, de fapt, o goana nebuna dupa bani, calcand peste sensibilitatea altora, fara scrupule. Pentru multi romani lipsa banilor induce o stare acuta de disperare, o psihoza, ea este echivalenta cu falimentul propriilor vieti. Demonul financiar este, deci, atotputernic", spune psihologul. Noua patologie socialaNu numai valorile romanilor au suferit mutatii in ultimii 20 de ani, ci si temerile lor. Noua patologie sociala contine, in prim-planul tabloului simptomatologic, principalele griji ale romanilor, care tin tot de sfera economica (nivel de trai, venituri si locuri de munca). Romanii sunt ingrijorati mai cu seama de cresterea preturilor si de felul in care salariile vor tine pasul cu acestea, sutine sociologul Ovidiu Voicu. Ceea ce se intampla inainte de 1989 in aceasta privinta nu poate fi decat speculat, spune Voicu, deoarece, "in domeniul economic, lucrurile erau mai stabile, toata lumea avea cam acelasi venit". Un studiu realizat de Banca Mondiala si publicat in ianuarie 2008 arata ca majoritatea romanilor considera epoca ceausista mai buna pentru economie, nivelul de trai, situatia politica si venituri. Pana in 1998, o alta ingrijorare a romanilor, relevata de sondaje, a fost frica de un razboi in zona.Romanii se mai tem atat pentru deteriorarea starii lor de sanatate (ultimul studiu GfK releva ca un sfert din populatia tarii nu are incredere in medici), cat si de casatorie deoarece, multi tineri nu isi permit sa-si cumpere o casa. Atitudinea fata de sistemul de sanatate a ramas constanta: un sistem mediocru atat pe vremea comunistilor, cat si acum. Ceea ce s-a schimbat, in ultimii 20 de ani - arata sociologii, - este perceptia publica acuta a coruptiei din spitale. "Sistemul este vazut ca fiind foarte corupt, iar oamenii cred ca trebuie sa platesti pe toata lumea pentru a avea acces la un serviciu", sustine sociologul Ovidiu Voicu. Casatoria le da si ea cosmaruri romanilor, deoarece multi nu isi pot achizitiona o casa. Potrivit unui sondaj realizat recent, aproape un sfert din romani ar dori sa isi cumpere o casa in urmatorii zece ani, dar numai 7% dintre acestia si-o pot permite. Voicu ne-a explicat ca dorinta de a avea o casa este "ceva traditional in Romania". Daca inainte de 1989, statul dadea apartamente cu chirii modice, acum pretul unui apartament cu doua camere, din blocurile comuniste, a ajuns in Bucuresti la peste 100.000 de euro. Pesimismul a fost conservat in ultimii 20 de ani ca trasatura de personalitate nationala, numeroase sondaje de opinie consemnand opinia majoritara ca "tara se indreapta intr-o directie gresita". Potrivit unui studiu realizat de Institutul de stiinte ale Educatiei, nu numai adultii, ci si tinerii au o parere "mai degraba proasta‘‘ despre generatia lor; ei se considera iresponsabili, nerespectuosi, fara vointa, excentrici. Adultii, pe de alta parte, atribuie trasaturi de caracter pozitive propriei generatii, insa se considera dezavantajati din cauza ca au un statut socioocupational precar. Batranii, la randul lor, se autovictimizeaza; ei isi afirma nemultumirea generala si se autoacuza ca sunt altruisti. Lipsa de repere Spre deosebire de perioada comunista, cand profesorii erau modele pentru adolescenti, astazi tinerii au ca repere mai degraba persoanele care apar la televizor, decat oamenii de cultura. Un sondaj CURS efectuat in randul tinerilor cu varste cuprinse intre 7 si 18 ani, la cererea Consiliului National al Audiovizualului (CNA), scotea in evidenta, la inceputul anului 2007, ca adolescentii ar dori sa aiba o cariera asemanatoare vedetelor de televiziune. Astfel, Teo Trandafir sau Adrian Minune sunt printre modelele preferate de adolescentii romani. Antropologul Alexandru Balasescu pune "criza culturala a modelelor" pe seama "exploziei audiovizualului in Romania", care face sa conteze numai persoanele care castiga bani rapid si obtin "faima vizuala" cu usurinta. Astfel - subliniaza antropologul Balasescu - "obsesia imaginii devine foarte importanta pe fondul lipsei de repere". La randul sau, Andrei Plesu face referire, intr-un articol publicat in "Dilema veche", la un alt sondaj, de data aceasta realizat in randul tinerilor cu varste cuprinse intre 18 si 25 de ani. Plesu remarca, dezamagit, ca majoritatea tinerilor au optat pentru repere care vizeaza "genul "direct", descurcaret, instarit si slobod la gura, adica pentru modelul Gigi Becali-Nicu Gheara-Traian Basescu". In aceleasi articol, autorul observa ca "este greu sa imaginezi o «societate» (mai ales «civila») bazata pe exponentii unor astfel de gusturi, fara sa nu te nelinistesti la gandul ca viata ta de maine depinde de gustul lor". Antropologul Alexandru Balasescu subliniaza ca televiziunea ar fi principalul "vinovat" pentru criza modelelor, din cauza ca "ne da lucrurile gata facute, pe care nu le mai trecem prin filtrul gandirii". In plus, prin intermediul televiziunii, pana si "figurile politice importante se pot suprapune peste vedetele din audio-vizual", crede antropologul.

"Sobolanii de mall" si fascinatia cumparaturilor» .Mallurile si hipermarketurile au mare succes la romani. Fascinati de cumparaturi, acestia aleg sa-si petreaca in centrele comerciale din ce in ce mai mult timp. Gratie acestei atitudini a clientilor si salariilor in crestere, grupul Carrefour a estimat ca piata de retail, inca nesaturata, va avansa de la 40 de miliarde de euro, in 2007, la 100 de miliarde de euro, in 2010. » Ilustrativ pentru foamea de cumparaturi a romanilor este faptul ca unul dintre magazinele grupului, Orhideea, a ajuns sa ocupe locul trei in lume ca trafic de clienti, dupa doua magazine din China. De asemenea, prezenta a zeci de jandarmi a devenit obisnuita la deschiderea marilor centre comerciale, unde oamenii se calca in picioare.Romanii iasi cheltuiesc aproape jumatate din salariu pe mancare, bautura si tigari, fiind pe primul loc in topul locuitorilor UE in ce priveste procentul din leafa consumat pe alimente. Potrivit cercetarilor sociologice, romanii continua sa fie preocupati de alimentatia zilnica, semn ca privatiunile din perioada comunista afecteaza si acum comportamentul consumatorilor autohtoni. Populatia cheltuieste, de pilda, 10% din venituri pe carne, produs care nu se gasea la discretie pe vremea dictatorului. 45% dintre romani gatesc zilnic, iar 55% – de cateva ori pe saptamana, mancarea facuta in casa fiind considerata nu doar mai sanatoasa, ci, mai ales, mult mai ieftina. Sociologul Ovidiu Voicu sustine ca Romania este inca o tara saraca, atata vreme cat cei mai multi bani se duc pe mancare. Psihologul Delia Stratilescu arata insa ca goana dupa mancare este dictata si de unele resorturi psihologice: "In subconstientul public este inca remanenta frica puternica de foamete si saracie, exacerbata in timpul regimului comunist, cand galantarele magazinelor erau goale. Oamenii de varsta medie au o teama inconstienta ca toate produsele alimentare din marile magazine s-ar putea epuiza si, de aceea, investesc sume consistente in mancare". Antropologul Alexandru Balasescu sustine, la randul sau, ca directionarea unei mari parti din venitul unei familii catre mancare se datoreaza "culturii saraciei" si fricii ca "trebuie sa mananci in momentul respectiv, pentru ca nu stii cand o sa mai ai mancare". Aceasta teama poate fi observata si in manierele de la masa: "Fiecare isi ia si isi pune in farfurie, fara a astepta sa fie intrebat daca doreste ceva", mai arata Balasescu.Romanii cumpara din marile centre comerciale nu numai mancare, ci si mult alcool, releva datele Institutului National de Statistica. In timp ce 42% din cheltuielile de consum sunt pentru alimente, circa 6,7% din cheltuieli sunt pentru alcool si tutun. Alcoolul se consuma la intalnirile cu familia sau cu prietenii. Potrivit sociologului Ovidiu Voicu, statisticile arata o crestere ingrijoratoare a consumului de alcool la romani, ceea ce creeaza un climat de agresivitate si violenta in mediul public, sporind agresivitatea. Astfel, conform statisticilor, mai mult de jumatate din romani s-au aflat cel putin o data intr-un spatiu unde aveau loc violente, iar circa 20% dintre ei au fost victime ale agresiunilor verbale sau fizice. Aceasta situatie nu exista inainte de 1989, crede Ovidiu Voicu, pentru ca erau "mai putini hoti, mai putini criminali, iar principala cauza era faptul ca exista o frica mai mare de repercusiuni. Militia si Securitatea isi faceau treaba foarte bine".Cum ponderea veniturilor alocate pentru alimente, alcool si tutun se mentine ridicata, serviciile sunt adesea inaccesibile pentru majoritatea populatiei. Acesta este si motivul pentru care trei din patru romani isi petrec vacanta la locul de munca. Doar 28% din romani isi permit sa plece in concediu si adesea sunt destul de economi, cheltuind 400 de euro de persoana in vacantele petrecute in tara si 700 pentru cele din strainatate. Romanii platesc de patru ori mai putin decat ceilalti europeni pe iesirile la restaurante si de doua ori mai putin pe activitatile culturale, divertisment si transport. Dependenti de centrele comercialeAntropologii atentioneaza asupra faptului ca dependenta de marile centre comerciale ii poate transforma pe romani in "sobolani de mall". In opinia sociologului Ovidiu Voicu, mallul trebuie vazut ca "un spatiu de socializare" a romanilor, ca o ultima achizitie in materie de moda. Succesul inregistrat de malluri survine, conform lui Ovidiu Voicu, pe fondul disparitiei locurilor de promenada, a zonelor pietonale si a aleilor cu cafenele unde oamenii sa socializeze. Cultura de mall a inceput sa prinda consistenta, insa sociologul avertizeaza asupra efectelor negative ale acesteia asupra educatiei tinerilor: "Daca tinerilor le ramane numai acest spatiu de socializare si nu li se propune altceva, nu facem decat sa perpetuam spiritul mercantil, devalizand educatia". Pe de alta parte, antropologul Alexandru Balasescu socoteste ca mallul creeaza mai multe tipuri umane, denumite peiorativ "sobolani": "O caracteristica interesanta a mallului este aceea ca suspenda timpul – nu exista ferestre in mall – si astfel intensitatea luminii si miscarile soarelui nu sunt percepute, ceea ce provoaca senzatia de relaxare".

Portretul-robot al romanului devorator de lux:Masini scumpe, haine italienesti si case care "sar" de 300.000 de euroLa nivel regional, Romania a devenit una dintre cele mai atractive piete regionale pentru brand-urile de top ale industriei luxului, alaturi de Ucraina. Cele mai mari vanzari se inregistreaza pe segmentele auto, moda, accesorii, bijuterii si ceasuri, parfumerie-cosmetice si IT/gadgets, precizeaza specialistii din aceasta industrie. Greii industriei mondiale a luxului mizeaza in Romania pe circa 15.000 de consumatori, ale caror venituri anuale depasesc 100.000 de euro, arata Oliver Petcu, managing partner la CPP Management Consultants Ltd, consultant in domeniu. Printre clienti se numara si cei 500 de romani ale caror averi depasesc 10 milioane de euro. "O cota de 70% din targetul companiilor din industria de lux este reprezentata de romanii care si-au acumulat averile dupa 1989", explica Petcu. Ceilalti clienti provin din familiile instarite care au locuit in strainatate pe vremea comunistilor, obisnuite cu un standard de viata ridicat, care acum au revenit in Romania pentru a-si revendica proprietatile, adauga consultantul. In ultimii 20 de ani apetitul romanilor pentru lux a devenit de nerecunoscut. Pe vremea lui Ceausescu, etichetele supreme ale luxului erau gentile diplomat bulgaresti, hainele de astrahan, caciulile si gulerele de vulpe argintie, mobila de bucatarie cu corpuri suspendate, covoarele de Cisnadie, deodorantele Farmec, parfumurile libiene si televizoarele marca "Snagov". Astazi, romanii isi afiseaza luxul prin masini care cu greu pot fi intalnite prin marile capitale ale Europei, prin haine cumparate direct de la Milano si prin proprietati in valoare de sute de mii de euro, asa-numitele case inteligente, dotate cu piste pentru elicoptere si cu cele mai noi aparate high-tech. Sociologul Ovidiu Voicu crede ca dupa Revolutie comportamentul romanilor cu bani a suferit mutatii importante. "Inainte de 1989, oamenii, chiar daca acumulau averi, le ascundeau. In public, fata de ceilalti, ei isi aratau modestia pentru a nu pierde ceea ce au castigat si pentru a nu fi sanctionati politic. Acum, a crescut consumul ostentativ, pentru ca oamenii cu bani investesc in bunuri care arata ca au un status social mai ridicat".Lux pe creditIn ultimii ani insa, s-a conturat o noua categorie de consumatori ai marcilor de lux: romanii care, in dorinta de a obtine un statut social mai inalt, investesc in marfurile "de firma" banii imprumutati de la banci. Oliver Petcu spune ca sunt din ce in ce mai multe persoane care apeleaza la imprumuturi bancare de nevoi personale, pentru a-si face cumparaturile anuale de imbracaminte si accesorii de sezon in marile capitale ale Europei. Ultimul raport al UniCredit Group plaseaza Romania pe cea de-a treia pozitie in Europa Centrala si de Est in ceea ce priveste creditele de consum acordate, raportate la PIB.Consultantii in industria luxului au incercat sa schiteze un portret robot al devoratorului roman al marcilor de lux. Astfel, acesta are o varsta cuprinsa intre 20 si 45 de ani, se imbraca in haine italienesti scumpe, este rezident in Bucuresti sau intr-unul din marile orase ale tarii, poseda cel putin o locuinta a carei valoare depaseste 300.000 de euro si cel putin o masina de peste 80.000 de euro. "Devoratorul" calatoreste cel putin o data pe luna in strainatate, inclusiv pentru cumparaturi, si aloca minimum 10.000 de euro pentru a-si petrece vacanta principala a anului. Oliver Petcu remarca o serie de aspecte care diferentiaza consumatorul roman al produselor de lux de cel german: "In privinta vestimentatiei, romanii prefera in primul rand brandurile italiene, cu un design mai indraznet, in vreme ce germanii adopta un stil mai clasic. O alta diferenta este si faptul ca romanii pun mai mult pret pe brand decat pe calitatea si finisajul produsului". Psihologii sustin ca romanii sunt mai snobi comparativ cu germanii sau cu olandezii, ei asemanandu-se cu italienii si cu rusii din punct de vedere al achizitiilor facute. "Comportamentul romanilor este unul ostentativ, vor sa probeze in fata semenilor o bunastare peste medie, vor ca reusita lor sa fie cunoscuta si comentata, chiar daca ajung sa se imprumute de la banci pentru haine si parfumuri. Unii au vise mult mai prozaice: vor doar ca dusmanii sau rivalii sa moara de ciuda atunci cand le vad casele si masinile", sustine psihologul Delia Stratilescu. Acest comportament al romanilor este sugestiv descris in noul folclor: "Am avere mare, mare/si toti dusmanii mei moare/Am doar mertzane si iahturi/Imi stau banii-n sir pe rafturi/ Am mertzane si palaturi/si un milion de carduri". Unii dintre devoratorii de lux din Romania sunt persoane fara educatie, reprezentanti ai lumii interlope, care si-au construit averi consistente si vor sa-si impresioneze semenii. Antropologul Alexandru Balasescu crede ca romanii dovedesc, prin achizitiile de lux, nu numai un comportament ostentativ, ci si o "incapacitate de a fi fericiti": "Una din tarele romanilor este faptul ca oricati bani ar avea, tot s-ar plange ca sunt saraci. Putem sa ne intrebam de ce in Bucuresti oamenii nu merg cu bicicletele. Raspunsul este ca ei nu vor sa fie aratati cu degetul ca sunt saraci si atunci isi iau masini mai mari decat casa". Construirea cartierelor luxoase antreneaza "o problema fundamentala de mentalitate" pentru ca, in ciuda constructiilor opulente, acestea sunt ridicate fara canalizare si infrastructura, arata antropologul Alexandru Balasescu. Sociologul Ovidiu Voicu afirma, la randul sau, ca romanii cu mai multi bani prefera sa-si achizitioneze masini si case, care le confera confort. Realizarea acestor investitii este un mod de a le arata celorlalti ca ei au reusit in viata. In acelasi registru se mentine si consultantul Oliver Petcu: "Romanii achizitioneaza masini de lux din dorinta de a se individualiza si de a-si etala statutul social. Marcile de masini sunt mult mai cunoscute de publicul larg decat marcile de accesorii si de imbracaminte". El spune ca romanii sunt la curent cu ultimele modele de masini de lux, stiu preturile acestora si le pot recunoaste, ceea ce nu se intampla si in cazul produselor de vestimentatie. Preferatele romanilor cu bani sunt limuzinele Ferarri, Aston Martin, Audi, Maybach, Mercedes, Bentley, Lamborghini si BMW. Multi dintre producatorii masinilor de lux si-au deschis reprezentante la Bucuresti, iar automobilele de serie limitata se vand ca painea calda la targurile auto. Totodata, in ultimii doi ani in Romania s-au organizat mai multe targuri de iahturi de lux, de unde doritorii si-au putut cumpara modele de sute de mii de euro. Telefoanele si bauturile de lux sunt si ele cautate, insa aceste segmente de piata nu sunt inca suficient de dezvoltate. In ciuda apetitului urias pentru lux al romanilor, patrunderea unor branduri celebre pe piata locala este incetinita din cauza produselor contrafacute. "Circa 60% din marfurile contrafacute sunt haine, 25% – parfumuri si cosmetice, iar 10% – telefoane mobile si piese auto. Aceste falsuri imita din ce in ce mai bine produsele originale", a aratat Laura Pascu, purtatorul de cuvant al Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor.

Dictionarele, in topul cartilor.Mai mult de jumatate din populatia activa a tarii nu citeste niciodata carti, in vreme ce aproximativ 30% din romani citesc rar. Totusi, potrivit unui studiu facut la sfarsitul anului trecut de Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS) unu din zece romani obisnuieste sa citeasca mai mult de o ora zilnic, iar doi din zece citesc sub o ora pe zi. In medie, citirii ziarului i se aloca 50 de minute in fiecare zi, iar cartilor, 37 de minute. Sociologul Ovidiu Voicu pune scaderea numarului de cititori pe seama "aparitiei unor forme diverse de petrecere a timpului liber", mai ales a televizorului si a formelor facile de divertisment care prolifereaza, "concomitent cu scaderea prestigiului educatiei". Datele furnizate de edituri sugereaza ca in Romania se vand cel mai bine dictionarele, atlasele, cartile de sfaturi practice si traducerile romanelor internationale de succes. Antropologul Alexandru Balasescu ne explica aceasta ordine a preferintelor prin dorinta oamenilor de a se autoeduca. Salile de cinema raman goale Numarul romanilor care merg la cinematograf este in continua scadere. Daca in 1990 circa 70% dintre romani mergeau la cinematograf, astazi numai 30% o mai fac, fiind preferat cinemaul multiplex din malluri. "Pe langa lectura, cinematograful era al doilea lucru care te scotea din cotidianul comunist", isi aminteste sociologul Ovidiu Voicu. La scaderea numarului de spectatori au contribuit atat disparitia cinematografelor din orase si sate (multe au fost transformate in proiecte imobiliare sau restaurante), cat si cresterea numarului de televiziuni care difuzeaza filme, aparitia internetului, a DVD-urilor si a altor modalitati de distractie, de pilda jocul la cazinou. In timp ce salile de cinema s-au golit, cele ale cazinourilor, infiintate in toate cartierele de blocuri, s-au umplut. "Cresterea numarului cazinourilor se poate asocia unui model cultural negativ foarte raspandit la noi, acela de a face bani repede si usor", spune sociologul.Doar 5% din romani ajung la teatruMai putin de 5% din populatie ajunge la teatru, sustin statisticile oficiale. Sociologul Ovidiu Voicu arata ca inainte de 1989 teatrul era mult mai gustat decat acum, deoarece era promovat la televiziune, iar generatia de actori era una foarte populara. Astazi, se pune problema accesibilitatii teatrului, deoarece teatrele sunt foarte slab reprezentate in orasele medii si mici. In marile orase insa, unde sunt foarte multi consumatori de teatru, biletele se epuizeaza inca din momentul in care sunt puse in vanzare si astfel audienta scade. Pe de alta parte, antropologul Alexandru Balasescu explica declinul numarului celor care merg la teatru si la film prin faptul ca aceste tipuri de spectacole au fost inlocuite cu spectacolul public al consumului: "Acum, faptul de a merge la cumparaturi este suficient pentru distractie. Tranzitia economica si cea politica au trecut, dar cea culturala abia acum se face".Suprematia TV are efecte perversePentru romani, televizorul este principala forma de petrecere a timpului liber, de distractie si de informare, crede sociologul Ovidiu Voicu. "Televizorul este un mediu de informare foarte usor de adus aproape de om. El a devenit foarte accesibil ca pret, iar o informatie diversa a ajuns la o distanta de un buton fata de consumator" a explicat el. Efectul pervers al televizorului se manifesta si inainte de 1989, si acum. "Este foarte greu sa te desprinzi de el", spune Voicu. Psihologul Delia Stratilescu arata, la randul ei, ca televiziunea care promoveaza violenta in scopul cresterii ratingurilor poate afecta formarea personalitatii copiilor. "In Romania exista numerosi copii ramasi fara supraveghere parentala, ca urmare a migratiei parintilor in strainatate, la munca. Acesti copii au un singur prieten constant, televizorul, si nu mai citesc, consumand cultura TV", arata Stratilescu.

Masa la vecini, preferata restaurantuluiIn Romania exista peste 6.000 de restaurante, cafenele, baruri si fast-food-uri. Chiar daca mai mult de 50% din romani nu merg la restaurante, acest lucru nu inseamna ca ei mananca numai in famile. Ei pot servi masa la vecini sau in vizite la alte familii, spun sociologii. In randurile clasei de mijloc urbane, mersul la restaurant a devenit insa o obisnuinta, mai ales din cauza lipsei de timp. "Mersul la restaurant este o chestiune de comoditate. Mesele la restaurant iau locul meselor de acasa si datorita schimbarilor survenite in rolul femeii. Daca inainte femeia era cea care facea mancare si se ocupa de treburile casnice, acum ea lucreaza‘‘, spune sociologul Ovidiu Voicu. Tinerii se distreaza in baruri, cluburi si in discoteci, unde pot sa danseze. Discotecile sunt, in majoritate, cele construite pe vremea comunistilor, insa ele au fost modernizate de investitori. In comparatie cu orasele altor tari din UE, orasele Romaniei nu au o oferta bogata de cluburi, discoteci si restaurante.

Formular de adeziune

2008-11-02T08:49:00.000+02:00

ASOCIAŢIA PENTRU O EDUCAŢIE DE CALITATE
e-mail: www.apec-romania.blogspot.com
tel.0746962010

ADEZIUNE

Subsemnatul(a) _________________________________ , domiciliat(ă) în ___________________________________________________________________________________________________________________________, născut(ă) în ______________________________, la data de _______________ având cetăţenia ________________________, legitimat(ă) prin B.I. / C.I. seria _________, numărul ___________, emis(ă) de către _____________________ la data de ___________________, CNP ________________________________
declar prin prezenta că doresc să devin membru al ASOCIAŢIEI PENTRU O
EDUCAŢIE DE CALITATE, conform Actului Constitutiv şi al Statutului, şi în
condiţiile legii.
Data Semnătura,
__________________ _________________

Date de contact:
Telefon:
Mobil:
Fax:
Email:

Calitatea in invatamant

2008-10-11T19:14:00.000+03:00

Calitatea în învăţământ este legiferată prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 75/12. 07. 2005 – „Asigurarea calităţii educaţiei”, lege care prevede o evaluare externă, bazată pe standarde naţionale şi indicatori de performanţă, dublată de o evaluare internă. Ca instrumente, sunt înfiinţate două agenţii pentru asigurarea calităţii (învăţământ universitar şi preuniversitar, fiecare cu două departamente – unul pentru acreditare, altul pentru asigurarea calităţii). Acest prolog are rolul de jalonare a ceea ce urmează.
Întrucât educaţia înseamnă valoare iar cunoştinţele au valoare de întrebuinţare, putem face o paralelă între ce înseamnă calitatea în standardele internaţionale cu preponderenţă economică şi cum au fost aceste standarde bricolate ca să se reducă la învăţământul românesc.
ISO 9000 este colecţia de standarde internaţionale, independentă de specificul unui sector, ce descrie elementele pe care sistemul calităţii trebuie să le conţină, fără precizarea modalităţilor de implementare ale acestor elemente (care ţine de specificul fiecărei organizaţii). În activitatea practică se utilizează trei termeni pentru definirea calităţii:
1. calitatea proiectată – dezideratul
2. calitatea fabricaţiei – procesarea
3. calitatea livrată – cererea pieţei
Calitatea produselor se creează în cadrul procesului de fabricaţie dar se finalizează la consumator, astfel că interesele producătorului şi aşteptările consumatorului reprezintă două aspecte independente, legate între ele prin gradul de satisfacere.
Revenind la tema calităţii în învăţământ, remarcăm că Legea calităţii educaţiei are o abordare fragmentară a calităţii; mai mult, îi lipseşte o concepţie sistemică articulată deoarece:
- Se defineşte calitatea proiectată însă lipseşte calitatea fabricaţiei (şcoala + dascălii + managementul lor)
- Lipseşte cu desăvârşire calitatea livrată, adică gradul de utilitate socială a produsului şi interesele societăţii
Punctul de vedere al producătorului este exprimat, al consumatorului nu este nici măcar menţionat. Totuşi, legiuitorul nu s–a întrebat în prealabil dacă această calitate în educaţie convine comunităţii, absolvenţilor în ultimă instanţă? Satisface ea nevoile, fie ele şi temporare? Reprezintă un produs de încredere?
Fireşte, aceste întrebări retorice nu află răspuns imediat însă definesc modul de lucru al subsistemului legislativ: superficial, ineficient şi suficient. Din păcate, problemele calităţii în învăţământ, aşa cum au fost ele rezolvate prin O. U. nr. 75/12. 07. 2005 nu se opresc aici. Iniţiativa MEdC de a se autoevalua obturează problema de fond: cine evaluează învăţământul, ghidat de o lege zisă organică ce a fost moşită cinci ani şi peticită cu nenumărate adnotări ulterioare, toate de natură particulară?
Calitatea ar trebui evaluată mai întâi de Ministerul Muncii, prin statisticile privind cuprinderea forţei de muncă (de toate nivelurile), fluctuaţia angajaţilor, gradul de acoperire cu personal calificat în domeniu, cheltuielile cu reconversia profesională, şomajul pe categorii profesionale etc. etc.... dacă s–ar dori o acţiune obiectivă! Pare–se că ministerele nu fac parte din acelaşi guvern... însă oricare ar fi acel guvern, se vădeşte prea puţin preocupat de calitatea viitorului forţei de muncă.
Calitatea în educaţie reprezintă expresia finală a aşteptărilor, dacă aceasta este prima definiţie luată în considerare (există şi definiţia conform căreia calitatea reprezintă costul cel mai mic pentru o utilizare dată). O. U. nr. 75/12. 07. 2005 s–a grăbit să instituţionalizeze două agenţii aservite Ministerului Educaţiei şi Cercetării; cu alte cuvinte se produce o autoevaluare. ARACIS (fostă Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică) – populată cu membri din învăţământul superior; ARACIP (fostă Comisia Naţională de Evaluare şi Acreditare a Învăţământului Preuniversitar) – în subordinea MEdC şi fără componenţă explicită... cum o să–şi exprime ele opinia independentă din interior când, chiar de bună credinţă fiind, nu au decât termene de comparaţie idealizate... de dascăli?!
Cât despre comisiile interne de evaluare... un citat din lege relevă suficient de bine cum se poate aplica o ordonanţă de urgenţă: „Organizaţia furnizoare de educaţie elaborează şi adoptă propria strategie şi propriul regulament de funcţionare a comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii. Conducătorul organizaţiei este direct responsabil de calitatea educaţiei furnizate.” [Art. 11 (2) (3)]. Dând mână liberă instituţiilor şi ameninţând, başca verificările inspectoratului şcolar la şcoli şi a „direcţiilor de resort” în general ne putem aştepta doar la stive de documente justificative produse pe stoc.
O primă concluzie reprezintă tot un citat (aproximativ!): „Ca să îngropi o problemă, creezi o comisie”. Din păcate, comunitatea europeană chiar urmăreşte calitatea în educaţie... însă pragmatic, nu balcanic.

Ziua Internatioanala a Educatiei

2008-10-05T18:52:00.000+03:00

De Ziua Internationala a Educatiei, profesorii, elevii si studentii romani nu prea au motive de sarbatoare.

Sistemul autohton de invatamant este considerat invechit, ineficient si nemotivant, iar majorarea salariilor cadrelor didactice ramane principalul subiect de polemica.

Aflati, teoretic, in zi festiva, mentorii si discipolii deopotriva sunt nemultumiti de starea actuala a sistemului de invatamant romanesc, pentru ca metodele de predare sunt invechite si bazeaza pe teorie, si nu pe practica, iar activitatea didactica este prost platita.

Incepand de la elevi si parinti si terminand cu profesorii, toti critca starea educatiei si conditiile pe care le ofera institutiile de invatamant.

"Avem un milion de teme pentru acasa si prea mult de invatat. Eu as vrea ca orele sa fie ca la Discovery, cu exemple si experimente, nu doar formule si definitii. Mie scoala mi se pare plictisitoare de multe ori si cam obositoare", spune un elev de clasa a VIII-a la o scoala din Buzau, citat de NewsIn.

Studentii sunt la fel de sceptici in privinta calitatii invatamantului. Prea multa terorie si prea putina practica, dezorganizare si conditii proaste pentru discipolii invatamantului superior - acestea sunt principalele critici aduse de studenti sistemului educational romanesc.

Nici parintii nu cred ca scoala este suficient de atractiva pentru copii lor. "Invatamantul se lauda cu scoli cu traditie si cu profesori dedicati. Sunt, nu zic nu, dar sunt si multi nepregatiti. Si traditia este de prea multe ori una a predarii intensive. Multi copii cred, din pacate, ca educatia insemna ore lungi de informatie prea putin interesanta, plictisitoare", considera un parinte.

Pe partea activa a procesului educativ, profesorii si specialistii in educatie cred ca invatamantul romanesc este invechit si se aliniaza greu cerintelor societatii moderne.

"Centrat mai degraba pe profesor decat pe student, in consecinta anacronic, ineficient, nemotivant pentru student si, in mare masura, inutil, pentru ca studentul nu afla niciodata de ce ar fi relevant ceea ce invata, cam asta este invatamantul romanesc", spune un asistent universitar care a renuntat la catedra de la Academia de Studii Economice pentru un post de cercetare in strainatate.

El adauga ca una dintre cele mai grava probleme ale educatiei superioare este blazarea, in conditiile in care studentul este dezinteresat pentru ca nu prea intelege importanta a ceea ce i se preda, iar profesorul are la dispozitie prea putine mijloace materiale. sursa Ziare.ro

Tinerii în fata problemelor sociale

2008-10-04T14:49:00.000+03:00

Un sondaj de opinie efectuat la diferite institutii de invatamant, a scos la iveala problemele de care se lovesc tineri de varste variate. Astfel, tinerii de 16-18 ani spun ca originea problemelor ce se isca trebuie cautata în atentia insuficienta din partea celor maturi; cei cu vârsta cuprinsa între 19-21, partial 22 de ani gasesc izvorul problemelor în lipsa experientei de viata si cei de 22-24 de ani sustin ca de vina este perioada de tranzitie care traverseaza societatea. Printre problemele cele mai stringente cu care se confrunta societatea în prezent si în special tinerii au fost numite insuficienta mijloacelor financiare (53%), lipsa locurilor de munca (21,25%), alcoolismul, stupefiantele, bolile venerice (22,75%), neîntelegerile între tineri si maturi (3%). 47% din cei chestionati prefera ca odata aparute, problemele sa le rezolve singuri, 24% (majoritatea de gen masculin) le rezolva cu ajutorul prietenilor, 25,5% nu pot sa le solutioneze fara parinti si rude cu influenta si numai 3,5 % merg la biserica si cauta raspunsul la duhovnic. Interesant este faptul ca 62 % dintre respondenti nu au un parinte duhovnic, la care sa se marturiseasca regulat, 28% nici nu stiu ce înseamna parinte duhovnic si doar 10% au un parinte duhovnic..

Paradoxal, dar cel mai mult tinerilor de azi le este frica de singuratate, lipsa banilor destui pentru a-si aranja viata situându-se pe locul doi si frica de calamitati naturale pe locul trei. De aceea si circa 49% dintre respondenti au aratat ca lipsa prietenilor, incapacitatea de a comunica cu semenii, timiditatea sunt pentru ei o adevarata problema, în acelasi timp, însa, atunci când apare vreo problema prefera sa se refugieze în linistea camerei lor. Este o problema caracteristica mai ales pentru persoanele de gen feminin cu vârsta cuprinsa între 16-19 ani. În bratele celor dragi îsi gasesc refugiul aproape (25%), la medic nu merge nimeni, iar la biserica aproape de 5% din cei chestionati.

În speranta de a vedea ce fel de atitudine iau tinerii vis-a-vis de asemenea fenomene cum sunt fumatul, narcomania, avortul, divortul, s-au formulat si câteva întrebari ce au permis acest lucru. Fata de tinerii care fumeaza majoritatea respondentilor (76%) sunt indiferenti si nu iau deloc nici o atitudine. 28 % dintre acestia au fumat cândva sau fumeaza în prezent. Doza zilnica de nicotina ajungând pâna la un pachet de tigari pe zi (la persoanele de gen feminin aceasta ajunge în mediu la 10 tigari). Curiozitatea si prietenii - au fost factorii care au dat nastere acestui viciu si pe care iau specificat respondentii. Altii 22 % îi compatimesc pe fumatori si numai 2% îi dispretuiesc.

Nimeni din cei care au fost chestionati nu au prieteni care se drogheaza. Iar în ceea ce priveste avortul rezultatele sunt foarte interesante. Barbatii în majoritatea cazurilor nu ar îndreptati o femeie care a recurs la avort în nici un caz, specificând ca copilul nu poarta nici o vina, indiferent de situatie. Altii ar face-o în cazul în care ambii ar simti necesitatea înfaptuirii acestui pas. Mai putinii barbati si mai multe persoane de gen feminin au aratat ca lipsa mijloacelor de întretinere a celui nou-nascut ar fi o îndreptatire pentru faptasa. Aproape 38,75 % sunt de parerea ca o boala grava, transmisibila prin ereditate sau pericolul de moarte pentru mama ar fi o scuza.

Pentru multi tineri de azi (69%) dragostea mai reprezinta înca o virtute. Ea naste si rezolva probleme deopotriva. Pentru acestia a te întâlni cu o persoana de sex opus înseamna a se dezvolta multilateral, a obtine o anumita stabilitate în relatii. Persoanele cu vârsta cuprinsa între 20-24 de ani se gândesc deja la o eventuala casatorie. Cei de vârsta mai mica considera ca dragostea naste probleme, de aceea daca si se întâlnesc cu cineva este pentru ca sa se simta mai pe pozitie sau o fac din interes, pentru ca toti fac asa. Putini la numar (15,25%) sunt cei care idealizeaza dragostea sustinând ca ea le rezolva pe toate.

Fata de divort, tinerii iau o atitudine ostila. Pusi în situatia de a trai în preajma parintilor divortati, chiar si pentru cei trecuti de vârsta de 20 de ani acest lucru în majoritatea cazurilor este de neconceput. 37% nu pot sa-si închipuie asa ceva, 23% sunt deplin încredintati ca parintii lor nu pot face asa ceva. Cu mama ar prefera sa ramâna 24% dintre care 20% - fete. Cu tata 12% dintre care 2% - fete. Si 6 % (tineri trecuti deja de vârsta de 21 de ani) prefera sa traiasca în acest caz singuri, vizitându-i periodic pe ambii parinti.

Este interesant si important de mentionat faptul ca persista printre tinerii de azi sentimentul autoblamarii, ei obisnuind sa gândeasca „problema e în mine” ori de câte ori apar ele (88, 75%). Ca parintii sunt de vina în problemele lor cred 2,25% dintre respondenti, iar ca saracia în care se afla Moldova este izvorul tuturor problemelor obisnuiesc sa gândeasca 9% dintre cei chestionati.

Asadar, tinerii de azi se vor a fi protejati mai întâi de toate de stat (desi poate ca e necesar sa se înteleaga ca odata cu stabilirea unor relatii „capitaliste” se vrea o conlucrare între stat si cetatean), ei au nevoie de o atentie mai sporita din partea celor maturi si poate ca de o prezenta mai accentuata a lui Dumnezeu în vietile lor…

APEC

Care este varsta minima pentru angajare?

2008-10-01T16:07:00.000+03:00

Sezonul estival se incheie si odata cu el inceteaza si o serie de contracte individuale de munca pe perioada determinata ale elevilor si studentilor incheiate pentru desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier. Deschiderea noului an scolar si universitar nu reprezinta insa pentru toti elevii si studentii motivul abandonarii prestarii muncii in calitate de salariat.

Pentru aceia care doresc obtinerea unor venituri suplimentare celor pe care parintii le asigura pentru intretinerea pe parcursul anilor de studii, exista alternative demne de a fi retinute. O varianta convenabila ambelor parti ale raportului de munca este prestarea acesteia in temeiul contractului individual de munca cu timp partial, care poate fi incheiat atat pe perioada nedeterminata sau determinata.

Ceea ce trebuie sa stim este ca varsta minima pentru angajarea unei persoane este de 16 ani.

Cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali, persoana fizica poate incheia un contract de munca in calitate de salariat si la implinirea varstei de 15 ani, pentru activitati potrivite cu dezvoltarea fizica, aptitudinile si cunostintele sale, daca astfel nu ii sunt periclitate sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala.

Este interzisa incadrarea in munca a persoanelor sub varsta de 15 ani.

Exemple de proiecte- in limba franceza

2008-09-28T19:39:00.000+03:00

Objectifs
Cross the cultural divide / learning together.

Valeur pédagogique
Les élèves ont appris qu’au sein de l’Union européenne les systèmes éducatifs étaient parfois très différents les uns des autres, par exemple, le calendrier des vacances et la liste des matières enseignées différaient d’un pays à l’autre. Après avoir examiné le site de notre école partenaire avec nos élèves, nous avons engagé plusieurs discussions avec eux. L’une d’elles démarra lorsque nos élèves se sont rendu compte que les élèves britanniques abordaient la question des aliments non-nutritionnels à l’école. Ils ont trouvé l’idée à la fois intéressante et surprenante.

Utilisation pédagogique des outils TIC
Au fil du projet, nous avons dû changer nos objectifs pédagogiques ainsi que les outils techniques utilisés. Nous pensons avoir améliorer la qualité de l’enseignement dans la classe tout en développant notre pratique pédagogique et nos compétences TICE. Nous avons commencé par enseigner grâce aux TICE. Nous avons intégré l’usage des ordinateurs, de l’Internet et nous sommes servi de l’interactivité des TIC en mettant en place une correspondance électronique, qui est devenue, depuis, une pratique courante à l’école. Nous avons mis au point un rétro-planning détaillé et défini des objectifs pédagogiques, des méthodes de travail et techniques précis. Nous avons le projet de développer des outils qui nous permettront de développer l’éducation interculturelle dans le cadre de futures collaborations avec des écoles européennes.

Évolution du travail
Nous avons enregistré le projet. Nous n’avons pas encore planifié de communication régulière avec nos partenaires, mais nous travaillons avec nos élèves chaque semaine. Parfois il nous arrive de consacrer une journée en projet en l’incluant dans le travail fait en classe. Les élèves ont pris des photos numériques des alentours de l’école et ont envoyé des courriels dans lesquels ils présentent leur journée à l’école et les matières qu’ils sont en train étudier. Par exemple, ils ont abordé les objectifs TIC de notre projet, le ECDL (European Computer Driving Licence for children).

Evaluation
Cette expérience fut très enrichissante pour les enfants. En découvrant leurs partenaires britanniques, ils ont compris pourquoi l’apprentissage d’une lange vivante est importance. Au fil du projet, ils ont eu l’impression que l’Angleterre se rapprochait peu à peu. Les élèves ont pris des initiatives en nous envoyant, par exemple, des courriels depuis chez eux – leurs parents ont également participé en les aidant dans la traduction en anglais. Les enfants ont ainsi acquis de nombreuses compétences en communication et en travail de groupe.

Résultat
Ce partenariat entre deux pays a permis de stimuler la curiosité des élèves et de les motiver dans leur apprentissage. Au sein de la classe, la diversité des milieux socioculturels d’origine et des expériences de chacun a permis de mettre l’accent sur l’acquisition de connaissances et d’accroître l’intérêt des élèves pour les questions européennes.

Retombées
Nous avons évalué notre projet eTwinning avec nos élèves qui se sont dits très satisfaits du résultat et enthousiasmés par l’expérience. Notre école compte un grand nombre d’élèves d’origine étrangère. Les retombées d’une telle opération sur notre établissement sont notables et très positifs. Le résultat le plus marquant est que eTwinning a permis de développer l’assurance et le sens des valeurs de nos élèves. Les origines ethniques ou socio-économiques de nos élèves n’ont pas représenté des barrières dans la mise en place de ce partenariat européen. eTwinning a permis d’ouvrir notre école sur le monde extérieur et de renforcer ses contacts européens.

Astuces
Therese Hagberg, l’une des enseignantes suédoises, s’intéresse tout particulièrement à des questions didactiques telles que la promotion de l’apprentissage interculturel et les TICE. D’après elle, eTwinning a permis de faire évoluer les pratiques pédagogiques en classe et contribue à l’innovation dans ce domaine.

Sistemul educational in Franta

2008-09-28T17:51:00.000+03:00

Sistemul educational in Franta

Franta este tara cu o mare varietate geografica, fiind un cadru ideal de experimentare a ideilor noi pentru studentii amatori de aventuri din toata lumea. In munti se poate schia iarna, plajele Mediteranei sunt atractive vara, iar zonele deluroase ofera faimoasele regiuni viticole. Multe scoli in Franta combina cursurile de fiecare zi cu activitati diferite, cum ar fi sporturile, degustarea vinurilor sau initierea in arta culinara.

Educatia preuniversitara
Dupa terminarea studiilor gimnaziale (care dureaza patru ani), elevii pot opta fie pentru educatie generala/tehnologica, in licee unde se pregatesc pentru bacalaureat sau pentru bacalaureatul tehnologic, in trei ani, fie pentru invatarea unei meserii, in scoli profesionale unde se pregatesc mai intai pentru Certificatul de Aptitudini Profesionale (" Certificat d'Aptitudes Professionnelles ") sau Brevetul de Studii Profesionale (" Brévet d'Etudes Professionnelles ") in doi ani si apoi, pentru cei care doresc sa continue, pentru bacalaureatul profesional, dupa inca doi ani.

Educatia universitara
Educatia superioara in Franta este caracterizata printr-un sistem dual: studiile se fac in universitati (incluzand institute politehnice de stat - " Instituts nationaux polytechniques ") la care participa un numar mare de studenti, in Grandes Ecoles si alte institutii de educatie superioara profesionale cu reguli de admisie selective. Programele universitatilor sunt in general concentrate asupra cercetarii si aplicantiile sale practice.
In timp ce majoritatea institutiilor reprezinta responsabilitatea Ministerului Educatiei, unele Grandes Ecoles fac parte din alte ministere. Universitatile sunt alcatuite din unitati care ofera un curriculum in domenii academice si din diferite institutii si scoli, cum ar fi IUT, care ofera cursuri de inginerie si tehnologie si programe speciale de Management, Stiinte Politice, Limbi straine si Educatie Fizica, IUFM (" Instituts Universitaires de Formation des Maitres ") care ofera cursuri pregatitoare pentru invatatori si profesori de gimnaziu, IUP (Instituts Universitaires Professinels), care ofera cursuri tehnologice si cursuri practice. Grandes Ecoles ofera un standard inalt de pregatire profesionala in trei sau mai multi ani dupa doi ani de clase preparatorii si dupa luarea unor examene foarte selective la inscriere. Ele ofera studii in domeniul stiintelor, cursuri de pedagogie si cursuri pentru afaceri. Cinci institutii catolice pentru studii universitare pregatesc fie pentru diplome traditionale sau profesionale sau pentru a deveni preoti. Diplomele recunoscute national sunt conferite de universitati.

Primul stadiu in studiile universitare: "Premier Cycle"
Primul ciclu al studiilor de lunga durata este alcatuit din cursuri generale, la diferite materii de studiu. La doi ani dupa bacalaureat se poate obtine o Diploma de Studii Universitare Generale (" Diplôme d'Etudes Universitaires Générales " (DEUG)) unde se mentioneaza domeniul de specializare. In medicina, primul ciclu este numit PCEM. Pentru a intra la "Grande Ecole", sunt necesari doi ani de studii preparatorii.

Al doilea stadiu in studiile niversitare: "Deuxième Cycle"
Al doilea ciclu urmeaza in mod normal la un an dupa licenta si inca unul dupa " Maîtrise ". In domeniile profesionale, se obtin urmatoarele " Maîtrise " la doi ani dupa obtinerea DEUG: " Maîtrise des Sciences et Techniques (MST) ", " Maîtrise des Sciences de Gestion (MSG) ", " Maîtrise des Méthodes Informatiques appliquées à la gestion (MIAGE) ". " Maîtrise " este acordata trei ani dupa obtinerea DEUG (sau DUT). In medicina, acest ciclu (DCEM) inseamna patru ani de studii si de stagiat in spital. In stomatologie si farmacie, se obtine " Diplôme d'Etat de Docteur en Chirurgie Dentaire " si " Diplôme d'Etat de Docteur en Pharmacie ", dupa sase ani. In " Grades Ecoles " se acorda diplome in inginerie, comert si litere, in general dupa obtinerea DEUG, DUT sau a CPGE. Titlul de inginer este " Titre d'Ingénieur " este oferit de scoli de inginerie independente sau de catre scolile de inginerie din cadrul universitatilor, dupa cinci ani de studii. Unele scoli de inginerie accepta studenti in urma unui examen de admitere, la doi ani de studii dupa promovarea bacalaureatului (in acest caz, studiile dureaza cel mult trei ani), sau in functie de rezultatele obtinute la bacalaureat urmat de teste de aptitudini si de un interviu (in acest caz, studiile vor dura patru, pana la cinci ani).

Al treilea stadiu al studiilor universitare: "Troisième Cycle"
In al treilea stadiu, studentii se specializeaza si se pregatesc pentru cercetare. Se ofera doua posibilitati: una profesionala, care duce dupa un an la obtinerea unei " Diplôme d'Etudes Supérieures Spécialisées (DESS) " si una doctorala, care duce dupa un an la obtinerea unei " Diplôme d'Etudes Approfondies (DEA) ", dupa care incepe pregatirea pentru doctorat. Diploma de doctorat se obtine dupa trei sau patru ani de cercetare individuala.

POLITICA EUROPEANA DE TINERET

2008-09-28T17:13:00.001+03:00

Dialogul structurat este un instrument util folosit pentru implicarea activa a tinerilor in dezbaterile si dialogurile politice privind agenda europeana. Este o urmare directa a Cartii Albe a tineretului si consecinta logica a Pactului European pentru Tineret. Dialogul este structurat pe teme si ani: in 2007 se va concentra pe integrarea sociala si profesionala a tinerilor, in 2008 pe dialogul intercultural, iar in 2009 pe viitoarele perspective ale politicii de tineret la nivel euroepan. Dialogul structurat contribuie la implementarea Planului D pentru Democratie, Dialog si Dezbatere al Comisiei Europene si la celebrarea celei de-a 50-a aniversare a Tratatului de la Roma. Saptamana Europeana a Tineretului si evenimentele de tineret organizate de fiecare Presedintie a Consiliului reprezinta ocazii majore pentru tineri de a-si face auzita vocea si de a contribui la elaborarea politicilor la nivel european in domeniile lor de interes. Actiunea 5.1 a Programului Tineret in Actiune finanteaza proiecte in cadrul dialogului structurat.

Tineri si dinamici

2008-09-28T16:53:00.000+03:00

Cei implicati deja in actiuni de voluntariat cunosc programul iar multi dintre ei, mii am putea spune, au luat parte pana acum la activitati de sub umbrela sa. Cu toate acestea, foarte multi dintre cei care nu s-au numarat printre participanti cunosc programul Tineret in actiune.

Impreuna cu avantajele economice care au insotit 1 ianuarie 2007 in Romania, o serie de beneficii au venit si pentru tinerii implicati in munca de ONG. Schimburile de tineret au devenit o actiune in care te poti implica cu usurinta. Intiativele grupurilor de tineri voluntari sunt si ele mai bine sustinute, la fel ca si proiectele pentru democratie. Poti sa locuiesti o perioada indelungata intr-o tara straina si sa inveti din experienta interculturala prin intermediul proiectelor Serviciului European de Voluntariat. Deschiderea catre exterior poate forma retele care sa duca la realizarea de proiecte internationale cu mai multa usurinta.

Pentru toate acestea, sume mari de bani sunt investite de Comisia Europeana in platforma, motiv pentru care devin chestionabile rezultatele concrete in Romania, cu atat mai mult cu cat aici multe zerouri nu inseamna neaparat eficienta sau succes.

Andrei Popescu, coordonatorul departamentului Tineret in Actiune, este persoana cea mai avizata sa raspunda intrebarilor legate de acest proiect, motiv pentru care BizCampus a luat la bani marunti rezultatele proiectului in Romania si a masurat in cifre implicarea tinerilor in voluntariat.

Mii de tineri straini la noi si mai multe mii dintre ai nostri la ei

Conform datelor furnizate de Andrei Popescu pe baza rapoartelor anului trecut, in 2007, aproximativ 5000 de tineri au luat parte la activitati din platforma Tineret in Actiune finantate de Agentia Nationala din Romania. Dintre acestia aproape 3500 au fost romani iar restul de alte nationalitati europene. Categoria de varsta care a stiut sa “profite” cel mai bine de aceasta oportunitate este cea a tinerilor cu varste cuprinse intre 18 si 25 de ani.

Cand vine vorba despre o ierarhie a popularitatii proiectelor, se remarca succesul activitatii “Initiative ale tinerilor”. Andrei Popescu explica acest fenomen prin faptul ca activitatea nu este una cu buget foarte mare (aproximativ 8000 euro) si permite si ONG-urilor mici sa acumuleze experienta in astfel de proiecte. Este de asemenea vorba despre o activitate fara cooperare transnationala. “Anul acesta, activitatea Intiative ale Tinerilor are un buget de 390.000 euro, care a fost deja alocat dupa primele 3 runde (din totalul de 5 pe an). Pentru a echilibra lucrurile noi, am solicitat Comisiei Europene un amendament si s-a suplimentat aceasta actiune cu inca 300.000 euro; ne asteptam sa cheltuim acesti bani si poate si in plus”, spune Andrei Popescu.

Proiecte pe masura fiecaruia: experienta si Actiunea merg mana in mana

Proiectele la care au acces tinerii din ONG-uri care doresc sa aplice la aceste fonduri se disting si in privinta gradului de implicare; astfel, se potrivesc atat organizatiilor mici cat si celor cu mai multa experienta.

“Probabil succesul ‘Initiative ale tinerilor’ se datoreaza si gradului de dificultate pe care un proiect il implica. Din acest punct de vedere, poate ca aceasta este actiunea in care ONG-urile incerca sa isi faca mana, pentru ca este o actiune destul de simpla, atat la nivelul gestiunii bugetului cat si la nivel de activitati” este de parere Andrei Popescu. Tot el adauga: “Pasul urmator ar fi o actiune de tipul ‘Schimburile de tineri’, care este o intalnire a tinerilor si se poate desfasura de la 3 pana la 18 luni. Aici ai insa nevoie si de parteneri externi. Exista acum tot felul de instrumente prin care cei interesati pot gasi parteneri… Dupa care, urmatoarea etapa ar fi cea de ‘Formare si Retele’. Aceasta consta in activitatile de constituire de parteneriate. Al patrulea pas ar fi proiectele pentru democratie participativa in care insa organizatiile se implica mai greu”. La polul opus se afla proiectele care necesita bugetul cel mai mare. “Cea mai complexa actiune este insa Serviciul European pentru Voluntariat pentru ca se intinde pe o perioada mare, presupune o pregatire anterioara pentru a putea preveni eventualul soc cultural dar si pentru a invata cum sa gestionezi activitatile ce vor fi desfasurate”, precizeaza Andrei Popescu.

Si cum ramane cu voluntariatul?

Pentru ca un tanar sa poate beneficia de aceste proiecte este insa o etapa la care el trebuie sa ajunga: sa fie voluntar, sa fie implicat in lucrul in folosul comunitatii in care traieste si sa demonstreze ca nu ramane inert la provocarile pe care societatea actuala le ridica.

O piesa este lipsa atunci. Exista bani, exista tineri dar cum facem sa exista si motivarea lor? “Rolul nostru este destul de limitat si nici nu prea avem voie sa intram in acest domeniu pentru ca nu intra in atributiile noastre si tine de alte institutii. Ceea ce putem face este organizarea de cursuri de formare” recunoaste Andrei Popescu. Si cu toate acestea, realitatea bate fondurile si… asteptarile “In afara celor 2 cursuri care sunt tehnice, legate de mecanismele de desfasurare a programului: scrierea propunerilor de finantare si management de proiect, mai sunt si cele 2 tematice care tin de dezvoltarea unor competente pe langa program si se pot folosi si in alte contexte: voluntariat si educatie nonformala. Cursul de voluntariat a fost o dezamagire, au fost 2 cursuri cu prezenta destul de slaba. Este clar ca nevoia tinerilor de a se implica in actiuni de voluntariat nu este foarte constienta in acest moment”, este de parere coordonatorul departamentului Tineret in Actiune.

Explicatia lui Andrei Popescu este pe cat de logica, pe atat de realista: ”Cu cat esti mai educat, cu atat iti dai seama ca este nevoie sa inveti mai mult”. Prin urmare, acolo unde nivelul educatiei este scazut, nu poate exista constientizarea nevoii de cunoastere si grija pentru societatea in care traiesti.

In alte conditii, nu am fi putut vorbi despre un nivel al educatiei scazut, dar nici de laudat. Iar cum educatia si cultura merg mana in mana, de ce sa facem voluntariat cand am putea sa citim un tabloid, sa facem gratar in fata scarii, sa utilizam strada drept cos de gunoi comun si sa ascultam “cantece de dragoste de origine orientala, cu melodii duioase si taraganate” dupa cum le descrie Dictionarul Explicativ al Limbii Romane?

Luminita Mandache

Şcoala şi educaţia creştină

2008-09-28T16:29:00.000+03:00

A modela fiinţa copilului după prescripţiile religioase începe cu botezul administrat la vârsta legiuită de Biserică. Botezul fiind o Taină care ne descătuşează de consecinţele păcatului originar, constituie fondul cel mai fericit pe care urmează să se edifice sufletul copilului.

Starea de puritate şi deschiderea către Dumnezeu favorizează hotăritor o grefare organică a educaţiei religioase pe structura infantilă. Educaţia religioasă, însă, devine obligatorie şi posibilă în faza de creştere a copilului, când începe să-şi reprezinte conştient realitatea în care trăieşte. Să nu ne facem, însă iluzii că acest moment contrabalansează starea de stăpânire a instinctelor şi de exprimare prin intermediul lor a copilului.

Importanţa religiei pentru copii

De altminteri, predominanţa instinctelor îi asigură copilului o promptitudine şi o pertinenţă în acţiuni şi reacţiuni pe care exerciţiul intelectual i le va furniza anevoie mai târziu. Iar dacă ne gândim că faptul credinţei debutează dincolo de formele raţionale ale cunoaşterii, şi că acestea doar îl întăresc, înţelegem mai bine de ce modelarea religioasă trebuie să aibă loc în stadiul performativ al conştiinţei. Copilul este împresurat şi covârşit de necunoscut. Nevoia lui de echilibru şi certitudine este acută.

Dumnezeu fiind în centrul vieţii şi constituind izvorul suprem al temeiurilor noastre, acţionează asupra copilului, infinit mai mult decât asupra omului matur. Alături de această nevoie a unui sentiment de siguranţă pe care copilul îl trăieşte în forme embrionare, dar puternice, mai ales la treapta de ivire a conştiinţei, în care se situează momentul celei mai puternice receptivităţi a înrâuririi din partea persoanelor care îl înconjoară.

Atunci el are nevoie de puterea pe care i-o strecoară Dumnezeu în suflet, ca şi în trup, şi este apt să primească formele primare de religiozitate, într-un chip firesc şi greu de zduncinat. El este mult mai deschis să primească misterul divin decât să-1 accepte şi să-l înţeleagă raţional. Este o greşeală să se creadă că discriminarea dintre bine şi rău, dintre frumos şi urât şi dintre plăcut şi neplăcut este o fază târzie în dezvoltarea copilului. Ea apare într-un stadiu mult mai timpuriu decât îşi închipuie oamenii neavizaţi în problemă. Or, este o datorie a noastră să insuflăm copilului dreapta şi utila orientare a instinctului său de a distinge binele de rău şi totodată, şi poate chiar în primul rând, să-i inoculăm sentimentul că existenţa lui este ocrotită de un factor atât de puternic, care însă nu rămâne un simplu principiu formal şi indiferent, ci există ca o fiinţă destinată să ne pătrundă întreaga viaţă.

Acţiunea pedagogică exercitată asupra copilului trebuie să înceapă odată cu primele înfiripări ale conştiinţei. Atunci este cu adevărat eficientă, aşa precum toate fenomenele sunt mai uşor de modelat în stadiul lor iniţial. Acest adevăr este cu atât mai hotărâtor în cazul copilului. Nu trebuie neglijată forţa prestigioasă pe care o exercită decorul şi cadrul unei biserici, impunând, astfel aducerea lui în atmosfera Sfântului Lăcaş.

Metoda religioasă

Afirmaţia de mai înainte subliniază necesitatea prezenţei copilului la desfăşurarea slujbelor religioase spre a i se insufla adoraţia Sfintei Treimi şi veneraţia faţă de lucrurile Sfinte. De asemenea, mintea acestuia este mai receptivă la adevărurile credinţei, dacă ele sunt exprimate într-un chip mai plastic şi intuitiv. Naraţiunile din Vechiul şi Noul Testament sunt mai potrivite şi mai convingătoare pentru copil decât interpretarea şi analiza lor semantică.

Educaţia religioasă îşi atinge scopul insuflându-i o stare de religiozitate, adică de primire plină de încredere a fenomenului religios, şi nu de transformare a copilului într-un om al Bisericii, ceea ce pentru el, la vârsta lui fragedă este cu neputinţă de realizat. Dacă mai târziu, în faza de preadolescenţă şi, îndeosebi în faza de adolescenţă, tânărul este apt să asimileze adevărurile credinţei pe cale raţională, trebuie să înţelegem de aici că la vârsta copilăriei, calea lui de cunoaştere este preponderent intuitivă.

Deoarece copilul îşi pune nenumărate întrebări asupra lucrurilor care-1 înconjoară, învăţământul religios îi procură un sistem de explicaţii utile şi satisfăcătoare. Căci atâta vreme cât el se întreabă asupra misterelor lumii şi este lăsat să-şi răspundă singur la ele, rămâne în chip fatal într-o stare de pauperitate şi primitivitate, total nefavorabile pentru echilibrul şi cerinţele lui de dezvoltare.

Pentru un copil, nevoia de a-şi explica fenomenele pe care le sesizează este de o importanţă vitală. El vrea să ştie "De ce…?" şi "Pentru ce...?" lumea a fost întocmită ca atare. Acesta este un motiv puternic pentru ca religia să-i împărtăşească odată cu adevărurile de credinţă şi viziunea ei asupra lumii. Evident că această viziune va fi însuşită de copil pe calea intuiţiei care este facultatea lui mentală principală.

Predarea religiei prin pilde care înveşmântează principiile ei, oferă copilului inteligibilitatea care îi este necesară, dar păstrează în acelaşi timp şi partea de taină fără de care principiile îşi pierd adâncimea şi puterea de sugestie. Sufletul copilului e deschis pentru miracol şi mister şi această aptitudine trebuie să i se respecte, ferindu-1 de explicaţii proprii numai omului matur. Religia fiind în esenţă un mister, se înţelege atunci că tactul pedagogic al educatorului trebuie să-1 împărtăşească, păstrându-i întreaga prospeţime şi putere de sugestie. Este de importanţă primordială ca un copil să aibă cunoştinţa Domnului fără ca acesta să fie banalizat şi redus la nivelul lucrurilor obişnuite, prin explicaţii strict empirice. În concluzie, metoda religioasă are obligaţia de a insufla copilului adevărurile de origine divină pe o cale potrivită cu formele lui de cunoaştere.

Metoda afectivă

Este un adevăr încă incontestabil că faptele sufleteşti implică cele trei dimensiuni fundamentale: inteligenţa, sentimentul şi voinţa, însă elementul fundamental al trăirii religioase rămâne sentimentul. Evident că inteligenţa şi voinţa nu sunt absente din ea dar ele doar complinesc şi secondează sentimentul.

Ca atare, profesorul de religie nu trebuie să piardă nici o clipă din vedere, şi faptul este cu atât mai obligatoriu pentru părinţii unui copil, că facultatea asupra căreia trebuie să se aplece cu mai multă atenţie este sentimentul copilului.

Cele spuse mai sus dacă impun ca formulă educativă, apelul la resursele afectivităţii, ele impun şi celor ce o practică un puternic sentiment religios. Aşadar este necesar ca acela care aplică metoda afectivă copilului să fie el însuşi alimentat de un real simţământ religios. Să nu ignorăm însă că alături de intelect, afectivitate şi voinţă, în complexitatea noastră psihică există şi o altă dimensiune, aceea a spiritului.

Dacă integralismul presupune o considerare concomitentă a tuturor facultăţilor interioare, atunci am greşi grav dacă n-am integra în cuprins şi dimensiunea spirituală. Chiar dacă această dimensiune variază de la individ la individ, ea asigură, însă întrepătrunderea dintre cele mai înalte aspiraţii ale omului cu fiinţa divină. În concluzie, între posibilitatea educaţiei religioase a omului şi forţa lui spirituală există o deplină proporţionalitate. Astfel, dacă educaţia religioasă a copilului începe prin valorificarea elementului psihologic, ea se desăvârşeşte prin valorificarea elementului spiritual.

Credinţă şi sinceritate

Asemenea tuturor manifestărilor umane, şi credinţa poate fi mai mult sau mai puţin autentică. Nu toţi profesorii de religie au o dotare naturală în trăirea faptului religios. Or, pentru eficienţa modelării copilului, realitatea sentimentului religios trebuie să fie prima armă a educatorului. Nu poţi să faci pe altul să creadă, fără ca tu însuţi să crezi. Respectul faţă de fenomenul religios cere educatorului, chiar în cazul cînd simţământul lui nu este total şi năvalnic şi nu ajunge să-1 înalţe la clipe de transfigurare, să se fereasacă de a suplini această lipsă printr-o gestică şi o inflexiune a vocii, care fac din el un actor şi nu un mesager al lui Hristos.

Ascuţimea de observaţii a copilului remarcă uşor cabotinismul şi nesinceritatea celor care vor să facă educaţia religioasă.

Faptul acesta compromite nu numai educatorul dar şi însuşi obiectul credinţei creştine. Mai mult chiar, copiii trebuie să deprindă naturaleţea care este obiectivarea firească a sincerităţii. Pe deasupra, se ştie prea bine că nici o profesiune nu poate fi exercitată fără ca cel ce profesează adevărurile să nu creadă cu sinceritate în ele. Se înţelege că sinceritatea este unul dintre pilonii corpului social. Dealtminteri este de neimaginat că un om poate să creadă sincer în Dumnezeu fără ca sinceritatea să fie una din trăsăturile care îl caracterizează.

Credinţa prezintă însă şi un aspect social şi naţional. Legătura noastră cu credinţa strămoşească are consecinţe fericite, nu numai pe planul înţelegerii şi pacificării interne a ţării, dar constituie şi un zid de apărare împotriva primejdiilor dinafară. Se ştie bine că apelul românilor la ajutorul lui Dumnezeu i-a ajutat să-şi apere glia şi fiinţa etnică. Pentru că am fost un popor credincios, am rezistat tuturor vicisitudinilor. Duşmanii au încercat să ne îngenuncheze şi să ne stăpânească, dar credinţa noastră ne-a înmulţit puterile şi am rezistat cu fruntea sus. Această credinţă în dreptatea neamului trebuie insuflată şi copiilor. Ea îi va ajuta mai tîrziu să-şi apere glia şi valorile spirituale. Dar există o primejdie mai mare decît aceea care ia chipul unei invazii de dincolo de hotare. Această primejdie o reprezintă duşmanul dinlăuntru care transformă arma ucigătoare de trupuri într-o armă care lucrează tăcut dar ucide sufletul. Împotriva acestei arme trebuie să pregătească cu precădere profesorul, sufletul cetăţeanului încă de la vîrsta cînd acesta se află pe băncile şcolii. Faţă de rătăcirile care procedează invidios trebuie să pregătim sufletul copilului. întărindu-i şi luminîndu-i credinţa în Dumnezeu.

Două elemente au concurat la păstrarea fiinţei naţionale: limba română şi credinţa ortodoxă. Iar dacă această credinţă ne-a apărat aproape două milenii, să fim siguri că ea ne va apăra şi de aici înainte.

Iubirea

Este limpede că pentru a câştiga un subiect pentru fundamentele oricărei discipline, dragostea constituie calea cea mai eficientă. Ea pretinde o plinătate sufletească şi o putere de dăruire care depăşesc nivelul obişnuit al dotaţiei noastre lăuntrice.

Faptul că Sfântul Apostol Pavel aşează dragostea în fruntea virtuţilor fundamentale are urmări în toate domeniile de viaţă. Cu atât mai mult în relaţia dintre educator si educat. Căci să nu uităm că şi copilul nu este o fiinţă perfectă, pregătită, oricând să ne înţeleagă dragostea şi să dea curs cerinţelor noastre invocate în numele ei. De aici, nevoia ca dragostea să implice în legătura dintre educator şi copil un element de autoritate.

Pedagogia presupune alăturarea a două virtuţi aparent contradictorii care se îmbină, însă în expresia: "blândeţe severă". Educatorul este o fiinţă în care direcţiile divergente trebuie să se împace şi calităţile aparent contrare trebuie să păstreze un echilibru deplin. De aici, iubirea de aproapele urmează să se îmbine cu autoritatea spiritului dogmatic.

Conform unor anumite păreri, religia nu se învaţă, ci trebuie să se simtă, adică întregul accent trebuie să cadă pe simţire. A pretinde însă că religia nu se învaţă, ci doar se simte, e o primejdioasă eroare.

Sentimentul religios presupune neapărat o canalizare prin conformarea la regulile corespunzătoare lui.

În aceeaşi măsură trebuie să se ştie că credinţa este o luptă cu răul din noi şi cu răul din ceilalţi, luptă pe care copilul trebuie să o presimtă şi pentru care el trebuie pregătit. În sensul acesta, sufletul copilului trebuie debarasat de slăbiciuni şi comodităţi şi axat pe un simţ al transcendentului sacru, inclus de la sine într-o adevărată trăire religioasă.

Acţiunea binefăcătoare a dragostei nu se manifestă numai în cadrul familial şi cu atât mai puţin asupra celui ce o practică. Ea are efecte fericite înăuntrul vieţii sociale considerate în totalitatea ei şi îşi demonstrează virtuţile în orice raporturi interumane.

În esenţă dragostea stă în afara oricărui determinism: material, social sau politic. Ea fiind o revărsare spontană din interior, nu atârnă de jocul evenimentelor şi nici de capriciile oamenilor. Dragostea respinge interesul meschin şi cu atît mai mult nu are nimic comuncu calculul şi premeditarea.

Acolo unde prezidează norma şi ordinul politic, acolo încetează dragostea. Dragostea nu suportă legiferări sau constrîngeri. Inima învăpăiată de dragoste, dar purificată de zgura instinctelor oarbe, nu cunoaşte obstacole şi îngrădiri. Dragostea te izbăveşte, dar nu ca să te înrobească din nou, ea învinge dar nu impune condiţii celui învins, ci îl ajută să se echilibreze, pe cel învins de patimi şi neajunsuri. Dragostea implică creaţia, descoperind drumuri noi de pătrundere în sufletul copilului. Ea ştie să se aplece asupra fiinţei plăpânde, să-i înţeleagă şi să-i satisfacă nevoile şi să-l aşeze pe temelii de nezdruncinat pînă la capătul vieţii. Aşa cum dragostea zămisleşte puteri creatoare în sufletul adevăratului educator, ea ştie să pregătească şi în sufletul copilului terenul propriu zidirii de sine însuşi. Această zidire îl va ajuta pe copil, astfel ca, ajuns la maturitate să zidească şi el pe alţii la rândul lui.

Profesorii ar trebui să ştie că ei se realizează pe măsura în care ştiu să învăluie în dragoste pe elevii lor. Iubirea nu se istoveşte niciodată, ea merge de la iubire la mai multă iubire. Adevărata iubire, mai cu seamă iubirea pe care trebuie s-o nutrească profesorul faţă de elevii lui trebuie să fie de natură spirituală şi să aibă o coloratură creştină. Astfel, împins de o asemenea iubire, profesorul nu se va simţi obosit învăţându-şi elevii, nu se va descuraja cînd elevii nu vor da curs imediat materiei pe care le-a predat-o, iar profesorul nu se va simţi niciodată secătuit de puteri şi dezgustat de profesia lui, dacă va fi mereu alimentat de izvorul dragostei creştine.

Pr. Prof. Radu Ilaş

dupa revista ROST

linkuri utile

2008-09-28T13:19:00.000+03:00

www.eurodesk.ro
www.edu.ro
ec.europa.eu/education

STATUT

2008-09-13T13:58:00.001+03:00

STATUTUL ASOCIAŢIEI PENTRU O EDUCAŢIE DE CALITATE- APEC

CAPITOLUL I

Art.1. ASOCIAŢIA PENTRU O EDUCAŢIE DE CALITATE- APEC este constituita prin hotărârea membrilor fondatori:

DRISCU EUGENIA,

MUSTIUC AURELIA,

BOBÂRNAT RADU,

CAPITOLUL II - DENUMIREA ASOCIATIEI, SEDIUL, FORMA JURIDICA, DURATA ASOCIATIEI

Art.2. Denumirea asociatiei este : ASOCIAŢIA PENTRU O EDUCAŢIE DE CALITATE. Sigla Asociatiei este : " APEC ".
Art.3. Asociata este o persoană juridică de drept privat, având caracter neguvernamental, fără scop patrimonial, bazată pe promovarea valorilor civice, ale democratiei si statului de drept, ale cetăţeniei europene, multiculturalitaţii si multilingvismului, constituită şi funcţionând în conformitate cu Ordonanţa nr. 26, din 30 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial nr.39, din 31 ianuarie 2000. In conditiile Ordonaţei Guvernului nr. 26 / 2000, asociatia va putea desfasura activitati economice care sunt in legatura cu scopul asociatiei. Activitatile economice nu se pot intreprinde decât cu hotărârea Adunării generale.
Art.4. Durata prezentei asociaţii este nelimitată.
Art.5. Sediul asociatiei este in Iaşi, şoseaua Păcurari, nr. 65, bl.480, sc a, et. 2, ap.8 Prin hotărârea Adunarii generale, printr-un act aditional, asociatia poate deschide sucursale, filiale, in tara si in strainatate, in conditiile legii si ale prezentului statut.

CAPITOLUL III – SCOPUL ŞI OBIECTIVELE

Art. 6. Scopul asociatiei este: identificarea, mobilizarea si valorificarea resurselor necesare sustinerii sistemului si activitatilor educaţionale.
Art.7 . Domeniile de activitate (obiectivele) sunt:
• promovarea educaţiei si formării iniţiale si continue de calitate, incluzive pentru învăţământul preuniversitar;
• promovarea culturii antreprenoriale si îmbunătăţirea calităţii muncii;
• promovarea pe termen lung a (re)inserţiei pe piaţa muncii a persoanelor inactive, a tinerilor si somerilor inclusiv din zonele rurale;
• dezvoltarea serviciilor sociale şi îmbunătăţirea serviciilor publice de ocupare;
• facilitarea accesului la educaţie si pe piaţa muncii a grupurilor vulnerabile.
• instruire si educaţie, formare profesionala
• educatia familiei si a parintilor;
• activităţi de protecţie a mediului şi ecologie,
• dezvoltarea spiritului şi parteneriatului comunitar,
• schimburi de tineri si colaborarea internaţională,
• descoperirea si valorificarea folclorului, a traditiilor si obiceiurilor nationale si internationale
• comercializarea produselor de profil facute de copii in atelierele scolii;
• ajutorarea tinerilor şi vârstnicilor aflaţi în dificultate,
• promovarea programelor de dezvoltare economica a zonelor slab dezvoltate;
• promovarea programelor de dezvoltare transfrontaliera;
• organizarea de conferinţe şi seminarii pentru dezvoltarea abilităţilor şi/sau dobândirea de cunoştinţe in elaborarea de proiecte, si asigurarea consultantei in scrierea lor;
• realizarea şi distribuirea publicaţiilor, prestari servicii internet, servicii de voluntariat comunitare,
• activitati sportive si de petrecere a timpului liber (loisir, ocazionale)

• efectuarea de studii pentru identificarea si definirea nevoilor de educaţie la nivel local si national;
• efectuarea de studii pentru identificarea si mobilizarea resurselor educationale la nivel local si national;
• producerea si difuzarea de materiale didactice, materiale auxiliare, mijloace de inavatamant;
• initierea si organizarea de concursuri la nivel national si international pe teme legate de obiectul sau de activitate;
• acordarea de premii, diplome si distinctii pentru merite deosebite;
• intretinerea de relatii cu organizatii si institutii interne si internationale in domeniu;
•efectuarea de studii pentru identificarea factorilor de risc cu impact asupra calitatii vietii si calitatii educatiei si initiaza, in baza rezultatelor, programe eduactionale la nivel local si national pentru reducerea sau anihilarea acestor factori de risc, antrenand factori decizionali si alte institutii ale societatii civile in rezolvarea lor;
• editarea unui buletin propriu si a lucrari de interes in domeniul educatiei.
Art.16. Activitatile enumerate precum si altele avand aceeasi natura si scop, pot fi organizate si desfasurate in spatii imobiliare diferite de sediul social al asociatiei.

CAPITOLUL IV - MEMBRII ASOCIATIEI SI CALITATEA DE MEMBRU AL ASOCIATIEI; DOBANDIREA SI PIERDEREA CALITATII DE MEBMRU AL ASOCIATIEI

Art.8. Calitatea de asociat este personala si individuala.
Art.9. Numarul minim al membrilor asociatiei este prevazut de actele normative in vigoare.
Art.10. Asociatul are dreptul de a iesi oricand din asociatie, avand obligatia de a comunica hotararea sa consilului director cu cel putin 6 luni de finele anului.
Art.9. Drepturile personale, sociale sau extra-corporative castigate ale unui asociat obliga asociatia, daca titularul lor nu a renuntat le ele in mod expres, print-un inscris.
Art.10. Excluderea unui asociat din asociatie se hotaraste de Adunarea Generala. Excluderea intervine in urmatoarele cazuri:
1). asociatul savarseste un act sau un fapt de concurenta sau care aduce prejudicii asociatiei;
2). asociatul este condamnat definitiv pentru o infractiune in legatura cu asociatia sau care stirbeste imaginea asociatiei;
3). asociatul care absenteaza nemotivat de la 3 adunari generale succesive;

Art.11. Procedura de excludere. In cazul in care asociatia se sesizeza sau este sesizata in legatura cu savarsirea de catre unul din membri asociatiei a unor acte sau fapte ce o prejudiciaza sau este concurata, sa va proceda in felul urmator:
1). Presedintele asociatiei numeste un asociat raportor care va intocmi un raport cu privire la actele sau faptele savarsite de catre asociat. Asociatul raportor va fi asistat de catre o persoana de spacialitate- membru sau nemembru al asociatiei- in cazul in care nu are calificarea necesara.
2). Asociatul raportor va prezenta raportul dupa incheiere Consiliului director, impreuna cu propunerea sa.
Aceste doua organe iau decizii pe baza raportului si numai dupa audierea si consemnarea in scris a punctului de vedere al asociatului presupus vinovat.
3). Acesta poate ataca decizia celor doua organe prin apel la Adunarea generala care va decide in ultima inastanta. In acest caz excluderea nu se poate pronunta decat de adunarea generala cu majoritatea de 2/3 ( douatreimi).
Art.12. Asociaţii care se retrag sau sunt exclusi nu au nici un drept asupra patrimoniului asociatiei. Ei sunt obligati a achita cotizatia pana la data pronuntarii deciziei definitive privind statutul lor.
Art.13. Cuantumul cotizatiei lunare este hotarat de catre Adunarea Generala.

CAPITOLUI V – ORGANELE DE CONDUCERE şi atribuţiile acestora

Art.15. Organele de conducere ale asociatiei sunt:
- Adunarea Generala;
- Consiliul director;
- Comisia de cenzori.
Art.16. Adunarea Generala este organul suprem al asociatiei si se compune din asociaţii care intrunesc conditiile prevazute in prezentul Statut sau in Actul constitutiv.
Presedintele Adunarii Generale este DRISCU EUGENIA si este ales pe o perioda de 5 ani. Adunarea Generala se convoaca, de catre presedinte in sedinta ordinara cel putin o data pe an. Data, locul de desfasurare si ordinea de zi se comunica membrilor prin E-MAIL cu minimum 15 zile inainte de data intrunirii. Este obligatia membrilor de a confirma, pe aceeasi cale, participarea sau neparticiparea la sedinta. Adunarea Generala se poate convoaca de catre presedinte si in sedinta extraordinara ori de cate ori este necesar, in aceleasi conditii ca si sedinta ordinara.
Daca presedintele Adunarii Generale, in calitatea ce o detine, este absent, impiedicat de a convoca sau refuza convocarea, acesta procedura va fi indeplinita de cel mai in varsta dintre asociati sau de persoana desemnata la propunerea a 1/3 din numarul membrilor aociatiei.
Art.17. Adunarea Generala decide:
- asupra prestatiilor si cotizatiilor la care vor fi obligaţi asociaţii;
- asupra modificarii Statutului;
- asupra admiterii si excluderii membrilor asociatiei potrivit prezentului Statut;
- asupra modului de votare;
- asupra cvorumului si majoritatii cu care se vor lua hotararile;
- asupra numirii consiliului director sau altor organe de administratie si control;
- asupra atributiilor acestor organe;
- de a controla activitatea si gestiunea organelor de directie, administratie si control;
- de a revoca individual sau colectiv mandatele membrilor organelor de directie, administratie si control, atunci cand prin culpa si actele lor au periclitat sau s-ar putea periclita interesele asociatiei;
- aprobarea bugetului anual de venituri si cheltuieli al asociatiei si modificarea acestuia, a bilantului contabil.
Art.18. Toti asociaţiiau drept de vot egal.
Adunarea generala nu va putea lua nici o decizie dacat daca vor fi raspuns convocarii cel putin jumatate plus unu din numarul asociatilor.
Daca la prima convocare a unei sedinte a Adunarii Generale nu s-au intrunit conditiile de ,mai sus, atunci la a doua convocare se va putea decide cu majoritatea absoluta a celor prezenti.
Art 19. Deciziile privind dizolvarea asociatiei sau modificarea scopului social trebuie sa intruneasca votul a cel putin 2/3 ( doua treimi) din numarul total al asociatilor prezenti.

Art. 20 Consiliul director este alcătuit din

Preşedinte- DRISCU EUGENIA

Vicepreşedinte- BOBÂRNAT RADU

Secretar- MUSTIUC AURELIA

Presedintele sau vicepresedintele Consiliului director reprezinta asociatia în fata autoritatilor publice, în justitie si în relatiile cu terti.
Secretarul se ocupa cu probleme de evidenta, circulatie a informatiei si comunicare.
Membrii Consiliului director sunt raspunzatori pentru daunele cauzate din vina lor atât fata de terti, cât si fata de asociatie sau de membrii asociatiei.

Art.21. Consiliul director are urmatoarele atributii:
a) asigura conducerea operativa a activitatii asociatiei între sedintele adunarii generale si realizeaza actele de administrare a asociatiei;
b) propune obiectivele si programul de activitati pentru perioadele dintre întrunirile Consiliului director ;
c) încheie acte juridice în numele si pe seama asociatiei;
d) aproba sau respinge aderarea ulterioara în asociatie a altor persoane fizice sau juridice, precum si retragerea din asociatie;
e) hotaraste excluderea din asociatie, în conditiile prevazute de statut;
f) asigura întocmirea si prezentarea catre adunarea generala a raportului de activitate pe perioada anterioara, a executarii bugetului de venituri si cheltuieli al asociatiei, a bilantului contabil, a proiectului bugetului de venituri si cheltuieli si a proiectului programelor asociatiei pe care le supune spre aprobare adunarii generale;
g) exercita orice alte atributii si îndeplineste însarcinari stabilite de adunarea generala.
Art. 22. Preşedintele consiliului director este ales din rândul membrilor, pe o perioadă de 5 ani, prin votul Consiliului director, fiind necesară o majoritate de 4/5 din voturile tuturor membrilor fondatori.
Principalele atribuţii ale preşedintelui consiliului director sunt:
a) Organizează şi conduce activitatea asociaţiei;
b) Reprezintă asociatia în relaţiile cu persoane fizice şi juridice, cu autorităţile si cu alte instituţii;
c) Primeşte şi rezolvă corespondenţa asociaţiei şi informează consiliul director despre aceasta;
d) Convoacă membrii consiliului director pentru discutarea problemelor curente;
e) Semnează pentru asociatie programele şi planurile de activitate, bugetul de venituri şi cheltuieli şi alte acte oficiale ale asociaţiei;
f) Poate delega, pentru o perioadă determinată, oricare atribuţii catre vicepresedinte si cei doi membri ai consiliului director, sau oricărei persoane din afara asociaţiei care serveşte interesele asociatiei.
Art. 23. Vicepreşedintele este înlocuitorul de drept al preşedintelui atunci când acesta nu poate să-şi îndeplinească atribuţiile sau preia unele atribuţii delegate de către preşedinte.
Art. 24. Secretarul pregăteşte desfăşurarea adunărilor generale şi a şedinţelor consiliului director, păstrează şi arhivează toate actele asociaţiei. Îndeplineşte şi funcţia de trezorier al asociaţiei.
Art. 25. Membrii consiliului director indeplinesc diverse funcţii rezultate din proiectele asociaţiei, fiind subordonaţi preşedintelui. Atribuţiile acestora sunt determinate de disponibilitatea celor doi membri pentru responsabilităţi pe termen mediu si lung.
Consiliul director se întruneste cel putin o data la trei luni sau ori de câte ori este necesar, la sediul asociatiei, la data stabilita de presedinte sau, în lipsa acestuia, de vicepresedinte. Convocarea se face în scris, de catre secretar, cu cel putin 5 zile înainte de data întrunirii, cu exceptia cazurilor urgente, când consiliul se poate întruni fara convocare.
La sedintele consiliului director este necesara participarea a cel putin trei dintre membrii sai, dintre care unul trebuie sa fie presedintele consiliului sau, în lipsa acestuia, vicepresedintele, iar hotarârile sunt valabile cu votul majoritatii celor prezenti.
Lucrarile consiliului director sunt consemnate în registrul de procese verbale de catre secretar si sunt semnate de catre toti cei prezenti.
Art. 26. – Cenzorul. Comisia de cenzori
Controlul gestiunii patrimoniului asociatiei este asigurat de un cenzor sau o comisie de cenzori.
Cenzorul certifica bilantul contabil si bugetul de venituri si cheltuieli, în vederea supunerii acestora spre aprobare adunarii generale si propune descarcarea de gestiune a consiliului de administratie.
Cenzorul poate solicita, cu acordul scris a cel putin doi dintre membrii sai, convocarea unei adunari generale extraordinare, pentru a semnala gestiunea incorecta a patrimoniului asociatiei de catre consiliul de administratie.
Cenzorul este organul de control financiar intern al asociaţiei.
Cenzorul nu poate face parte din consiliului director şi nu poate fi rudă până la gradul IV inclusiv, cu membrii acestuia.

La constituire, cenzorul ales este DOINA BALAN,

CAPITOLUL VI - PATRIMONIU

Art.27.Patrimoniul iniţial al asociatiei este de 600 RON vãrsat în totalitate la data constituirii asociatiei.Patrimoniul initial al asociatiei poate fi completat cu venituri obtinute de asociatie.

Art.28. Veniturile obtinute de asociatie pot proveni din:

a) Aporturile, în numerar sau în naturã ale membrilor, ulterioare înfiinţãrii asociaţiei;

b) cotizaţiile membrilor, periodice sau ocazionale;

c) dobânzile si dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, în condiţii legale;

d) dividendele societãţilor comerciale ce pot fi înfiinţate de asociaţie;

e) venituri realizate din activitãţi economice directe realizate de asociaţie;

f) donaţii, sponsorizãri sau legate;

g) resurse ce pot fi obţinute de asociaţie de la bugetul de stat sau de la bugetele locale;

h) alte venituri prevãzute de lege.

Art.29 Activitãţi economice ale asociaţiei.

1. Asociaţia poate desfãşura orice alte activitãţi economice directe, dacã acestea au caracter accesoriu si sunt în strânsã legãturã cu scopul principal al acesteia.

2. Asociaţia poate înfiinta societãţi comerciale. Dividendele obţinute de asociaţie din activitãţile acestor societãţi comerciale, dacã nu se reinvestesc în aceleasi societãţi comerciale, se folosesc în mod obligatoriu pentru realizarea scopului asociaţiei.

Art.30. Patrimoniul va fi administrat de Consiliuldirector si va fi utilizat in vederea realizarii scopului pentru care se constituie prezenta asociatie.

CAPITOLUL VII - DIZOLVAREA

Art.31. Asociatia isi pierde personalitatea juridica in urmatoarele cazuri:
I. prin hotararea Adunarii Generale;
II. de plin drept:
a). cand scopul asociatiei nu mai poate fi realizat;
b). cand organul de directie si cel de administratie nu mai pot fi constituite in conformitate cu statutul;
c). cand numarul asociatilor va fi scazut sub limita fixata de stat sau limita fixata de lege.
III. prin judecata, in conditiile legii;
IV. prin decizia puterii executive, cand se constata ca asociatia isi desfasoara activitatea impotriva bunelor moravuri, ordinii publice si ordinii constitutionale.

CAPITOLUL VIII - LICHIDAREA

Art.32. In cazurile de dizolvare, lichidarea patrimoniului asociatiei se va face de catre persoanele numite de catre Adunarea Generala a asociatiei.
In situatia dizolvarii asociatiei, bunurile asociatiei vor fi transmise persoanelor juridice de drept privat sau public, prin vanzare-cumparare sau donatie, conform prevedrilor art. 60 din O.G. nr.26 / 2000.
Art.33. Prezentul statut se completeaza cu prevederile O.G. nr.26 / 2000, cu completarile si modificarile ulterioare.

MEMBRII FONDATORI,

DRISCU EUGENIA

MUSTIUC AURELIA

BOBÂRNAT RADU

2008-09-06T21:37:00.000+03:00

APEC -Asociatia Pentru o Educatie de Calitate are drept scop principal identificarea, mobilizarea si valorificarea resurselor necesare sustinerii sistemulului si activitatilor educationale